Dacă nu au putut merge în munți, deoarece aveau datoria de a-i păstori pe credincioși, preoții ortodocși i-au ajutat pe cei care luptau în mișcarea de rezistență anticomunistă cu găzduire, medicamente, hrană, diverse lucruri, dar, poate cel mai important, cu rugăciunea la spovedanie și împărtășanie.
Unul dintre acești preoți este Gheorghe Cârstoiu, din Sălătrucelu, jud. Argeș. Acesta s-a născut la 23 februarie 1911, într-o familie de agricultori din localitatea Jiblea, jud. Argeș. După absolvirea Facultății de Teologie din București, tânărul Cârstoiu a urmat calea preoției, ajungând să slujească la Sălătrucelu. Începând cu 1948, alături de alți localnici și preoți argeșeni, părintele Cârstoiu i-a ajutat cu găzduire, în mai multe rânduri, cu hrană și cu medicamente pe cei care luptau în munți, în grupul de rezistență anticomunistă condus de avocatul Dumitru Apostol din Șuici. Tot el a fost cel care a creat o legătură între grupul de rezistență Dumitru Apostol și cel din munții Vâlcei. Numai că, în primăvara anului 1949, Securitatea a trecut la o amplă operațiune de lichidare a grupului de rezistență, părintele Cârstoiu fiind arestat la 9 mai. Câteva zile mai târziu au fost arestați și membrii grupului de rezistență. Potrivit documentelor fostei Securități la care am avut acces, părintele Cârstoiu nu a fost condamnat, ci, după o detenție prelungită la Securitatea din Pitești, a primit o condamnare administrativă în colonie de muncă pentru 48 de luni. La expirarea pedepsei a primit un alt termen administrativ pentru colonia de muncă, apoi i s-a fixat un domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Dâlga (1954-1957).
Cu toate încercările patriarhului Justinian, din 1958, pentru a obține eliberarea părintelui Cârstoiu, Securitatea i-a dat o altă detenție administrativă pentru lagăr de muncă, pe o perioadă 36 de luni. În 1961, comisia Ministerului de Interne a propus eliberarea părintelui Cârstoiu, dar generalul Pintilie, șeful Securității, a dispus trimiterea acestuia în lagăr de muncă pentru alte 36 de luni. A prestat muncă obligatorie la Valea Neagră (1952), Peninsula (1952-1953), Borzești (1953), Onești (1954), Periprava (1959 și 1963). A fost eliberat la 8 mai 1964, din lagărul de muncă de la Periprava. La eliberare organele de Securitate au aprobat reîncadrarea părintelui Cârstoiu în preoție, cu precizarea că „nu poate fi plasat în comuna unde lucra la data arestării”.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 15 februarie 2013)
