De secole, în jurul Muntelui Ceahlău au existat schituri și numeroase peșteri în care pustnicii au trăit în asceză și rugăciune. Unele dintre aceste sihăstrii au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Mănăstirea Durău a supraviețuit timpurilor, adunându-i pe monahi la pravila de obște. Este situată la o distanță de 5 km de cascada Duruitoarea, de la care și-a luat și numele. Biserica-monument istoric a mănăstirii, cu hramul „Buna Vestire”, este pictată în ceară de celebrul Nicolae Tonitza.
De existența unui schit la poalele Ceahlăului se știe încă de la anul 1600, când a fost înființat de către maica Mariana sau Melania, despre care se spune că ar fi fost fiica domnitorului Vasile Lupu. Știri despre această comunitate monahală nu mai avem până în secolul următor, când Schitul Durău se bucură de atenția specială a reînnoitorului vieții monahale românești Paisie Velicicovschi, în timpul stăreției sale la Neamț. Pe la 1774, acesta îi încredințează conducerea obștii de la Durău ucenicei sale, schimonahia Nazaria. Sub conducerea iscusitei maici, la Durău ființează până în 1785 o obște isihastă de monahii, a căror viață de asceză și rugăciune se desfășura după rânduiala paisiană. Duhovnic al obștii era cuviosul Iosif pustnicul, unul dintre cei mai importanți părinți isihaști nemțeni din veacul al XVIII-lea. Ulterior, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratic, întemeind Mănăstirea Văraticului.
În 1802, ieroschimonahul Petru a reînviat așezământul isihast de la Durău, aducând călugări de la schiturile din apropiere.
Loc îndrăgit de mitropolitul Veniamin Costachi
Mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi a acordat o grijă specială Schitului Durău, căruia îi trimitea periodic ajutoare. Cu sprijinul unor negustori înstăriți, inimosul mitropolit preface bisericuța de lemn a schitului într-una de zid. Tot acum sunt construite chiliile din jur și turnul-clopotniță din lemn. Începută în 1830, construcția actualei biserici de piatră este finalizată și sfințită cinci ani mai târziu. În 1835 este pictat în ulei și pridvorul bisericii, de către pictorul grec Haralambie Anagnostul, cel care avea să picteze și catapeteasma, sculptată în lemn de tei și poleită cu aur.
Sihăstria de la Durău a fost un loc îndrăgit de mitropolitul Veniamin, care îl cerceta periodic, uneori întovărășit de oaspeți de seamă, precum Mihail Sturdza, domn al Moldovei între 1834 și 1849. În această perioadă, Schitul Durău se bucură de generozitatea cnejilor Cantacuzini, care „trimiteau ofrande bisericii și ajutoare pentru ținerea arhondaricului în stare bună”.
A doua jumătate a secolului al XIX-lea este marcată de lipsuri materiale acute, care vor avea drept consecință deteriorarea bisericii și clădirilor din jur. Prima acțiune amplă de restaurare are loc spre sfârșitul secolului, când s-a construit, din piatră, și turnul-clopotniță.
În 1904, schitul este ridicat la rang de mănăstire.
Monument istoric pictat în ceară de Tonitza
În timpul Primului Război Mondial, Mănăstirea Durău s-a constituit într-o adevărată oază de liniște duhovnicească, ce a odihnit sufletele numeroșilor refugiați. De această liniște s-a bucurat însăși familia regelui Ferdinand I în timpul armistițiului (noiembrie 1918).
Între cele două războaie mondiale, la Mănăstirea Durău are loc un eveniment care avea să-i asigure celebritatea, dar și supraviețuirea. În 1935, Nicolae Tonitza, pe atunci profesor la Academia de Arte Frumoase din Iași, ajutat de Nicolae Iorga, care era președintele Comisiei Monumentelor Istorice, obține aprobarea de a picta biserica de la Durău în ceară (encaustica), tehnică neutilizată până atunci la noi. Monumentala lucrare, care a cuprins pictarea altarului, naosului și pronaosului, i-a conferit bisericii titlul de monument istoric, care a făcut-o să supraviețuiască vicisitudinilor perioadei comuniste.
Încheierea celui de-al Doilea Război Mondial este urmată de o scurtă perioadă de stagnare. Acum drepturile mănăstirii sunt treptat uzurpate. În 1959, terenurile acesteia vor intra în proprietatea statului, ea însăși fiind desființată și transformată în biserică parohială.
Începând cu anul 1965 se inițiază un amplu program de înnoire, sub purtarea de grijă a mitropolitului Iustin Moisescu. Acum se amenajează stăreția, se fac reparații la turnul-clopotniță, se înlocuiește acoperișul bisericii, se curăță pictura, se realizează racordarea la rețeaua electrică. În câțiva ani, complexul monastic de la Durău este înnoit și modernizat, astfel încât obștea monahală formată din călugări își putea desfășura după rânduială activitatea.
Până în anul 1977, în cimitirul mănăstirii a existat Biserica „Sfânta Sofia”, care, împreună cu casele monahale din împrejurimi, a fost demolată din ordinul autorităților comuniste.
În anul 1991, obștea mult prea mică de călugări se retrage la mănăstirile din jur, iar la Durău este reînființată, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, mănăstirea de maici. Tot la inițiativa Mitropolitului de atunci al Moldovei și Bucovinei, din anul 1999, Mănăstirea Durău a cunoscut o importantă perioadă de înflorire, cu înnoiri și reparații, dintre care amintim restaurarea catapetesmei, schimbarea unei părți a mobilierului, împodobirea Sfântului Altar cu veșminte și vase liturgice noi, modificarea și consolidarea zidurilor bisericii, înlocuirea lemnului și a vechiului acoperiș cu altul din cupru, modificarea turlelor, cât și a zugrăvelii exterioare, care o încadrează acum în stilul arhitectonic ștefanian.
„Mănăstirea Durău a fost un lăcaș de rugăciune retras. Era ca un loc de popas sau de refacere a pustnicilor, care, istoviți de nevoință, erau aduși de la altitudini mari pentru a se întrema”, ne-a povestit protos. Hariton Negrea, duhovnicul maicilor de la Mănăstirea Durău. Mănăstirea Durău oferă pelerinilor și astăzi prilej de rugăciune curată și de reculegere duhovnicească. Obștea mănăstirii numără în prezent 30 de maici.
La praznicul Bunei Vestiri, mănăstirea își serbează hramul. „De cu seară, ajung la noi un grup de pelerini din Bârlad, care participă, de câțiva ani, la slujba hramului. Duminică seară avem slujba Privegherii, iar în ziua hramului, programul liturgic începe, la ora 7:00, cu Taina Sfântului Maslu, slujba Aghesmei mici, Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie. Anul acesta, la hramul mănăstirii îl așteptăm pe părintele arhim. Luca Diaconu, exarhul zonei Neamț, ca delegat al Înalt Preasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei”, ne-a spus stavrofora Raisia Lungu, stareța mănăstirii.
Promovarea spiritualității ortodoxe în dialogul dintre Biserici
În anul 1991, în cadrul Mănăstirii Durău, prin grija Preafericitului Părinte Daniel, în vremea arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a luat ființă Centrul Cultural Pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul”, loc de promovare a spiritualității ortodoxe în dialog ecumenic național și internațional, în cadrul căruia se desfășoară activități pastoral-misionare, cultural-sportive și social-filantropice, fiind organizat ca subunitate a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Centrul, care deține și 290 de locuri de cazare, oferă facilități pentru organizarea de conferințe, simpozioane și seminarii, punând la dispoziție săli de conferințe, bibliotecă și un paraclis pentru rugăciune. Slujba de sfințire a centrului cultural pastoral s-a oficiat pe 30 octombrie 1995, în prezența Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și a mai mulți întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori. (Reportaj realizat de Nicoleta Olaru și publicat în „Lumina de Duminică” din data de 24 martie 2013)
