Începând cu slujba Vecerniei din această seară, a duminicii a V-a a Postului Mare, se cântă împreună cu Canonul Sfintei Maria Egipteanca – duminică închinată cuvioasei – și un canon consacrat aproape în exclusivitate temei săracului Lazăr și bogatului nemilostiv, informează Ziarul Lumina.
Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca este pentru fiecare din noi un exemplu de pocăință. Cântările duminicii acesteia din Triod sunt sugestive în acest sens. „Vânările sufletului și patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; păcatele gândului cu tăcerea sihăstriei le-ai înecat; cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia și ne-ai odrăslit nouă roade de pocăință”, cântă „Slava” de la Stihoavnă. Iar pocăința Sfintei Cuvioase duce la unirea cu Hristos: „Ceea ce a prins pe mulți cu undița trupului, cu ochii, și pentru scurtă plăcere i-a făcut mâncare diavolului, a fost pescuită cu tot adevărul de dumnezeiescul har al cinstitei Cruci, făcându-se ea preadulce mâncare a lui Hristos”, arată Canonul Utreniei. Episodul pedepsirii bogatului nemilostiv poate fi aplicat, într-un mod mai interior, și omului păcătos, spune ierom. Makarios Simonopetritul.
Fiindcă „eu însumi” mă asemăn acestui bogat și, bogat fiind prin fire cu nemurirea, „am păcătuit împotriva mea însumi”, „desfătându-mă în plăceri” prin iubirea de lux și de plăceri, prin bucuriile acestei lumi, dar mai cu seamă din pricina disprețuirii săracilor și a absenței compătimirii. Bogatul s-a osândit pe sine însuși la iad, și „eu” sunt asemenea lui. Atunci ne vom ruga lui Dumnezeu să devenim „săraci în păcate” și în bunuri pământești, ca să dobândim aceeași răsplată ca și Lazăr. Parabola e de asemenea prilejul reamintirii importanței milosteniei și a iubirii de săraci pentru a putea săvârși un post duhovnicesc, și a evidențierii temeiului dogmatic al faptelor milosteniei: sărăcia de bunăvoie a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i îmbrăca pe oameni în nemurire.
