Învierea lui Lazăr de către Hristos o sărbătorim astăzi, cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim, numită și Duminica Floriilor. Aceste două zile formează împreună sfârșitul și puntea de legătură între Postul cel Mare și Săptămâna Patimilor. Ele sunt o anticipare a bucuriei Învierii lui Hristos, de care ne vom împărtăși peste o săptămână.
Temele Sâmbetei lui Lazăr și ale Duminicii Floriilor sunt cel mai adesea împletite, întrucât reprezintă două aspecte complementare ale revelării divino-umanității lui Hristos înainte de Patima Sa. Ierom. Makarios Simonopetritul spune că aceste două momente de sărbătoare „sunt privite mai degrabă ca un singur praznic desfășurat în două zile, fiindcă au un tropar comun, iar temele unuia se regăsesc din plin în celălalt, astfel că amândouă sunt situate simbolic în aceeași zi: «cu șase zile înainte de Paște»”.
Acest „praznic îndoit” este în același timp o expresie a lucrării divino-umane a lui Hristos: învierea lui Lazăr revelează Divinitatea Sa, iar intrarea Sa în Ierusalim șezând pe asin umanitatea Lui, mai spune ierom. Makarios Simonopetritul. Astfel, nu mai e cu putință separarea pregătirii pentru Sâmbăta lui Lazăr de pregătirea pentru Duminica Floriilor, după cum spune Triodul: „Spus-ai mai înainte adormirea lui Lazăr, pe care peste puțin timp înviindu-l, laudă vei primi de la pruncii care poartă ramuri, semnele Patimii Tale, Mântuitorule”.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 27 aprilie 2013, apărut sub semnătura Diac. George Aniculoaie)
