Aproape o mie de credincioși ieșeni și 45 de preoți, în fruntea cărora s-a aflat Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, au participat în după-amiaza zilei de sâmbătă la procesiunea tradițională de Florii organizată în capitala Moldovei, în amintirea Intrării Mântuitorului Hristos în Ierusalim, informează „Ziarul Lumina”.
Traseul urmat de credincioși și de numerosul sobor de clerici a avut ca loc de plecare Biserica Bărboi. S-au făcut scurte opriri la Biserica „Sfântul Sava” și la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, iar la Catedrala mitropolitană pelerinii au fost întâmpinați de Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
E aproape ora 15:00, iar la Biserica Bărboi din Iași, în Sâmbăta lui Lazăr, slujba Vecerniei unită cu Litia, ce va fi săvârșită de Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, stă să înceapă. Înainte de a intra pe poarta lăcașului de cult, în parcare, îmi atrage atenția un grup de copii îmbrăcați în tradiționalul costum popular, care, la umbra unui copac, face repetiții. „Hei, fiți atenți! Ciprian, ochii la mâna mea!”, strigă cea care dirijează, probabil profesoară de muzică. Cei mici, devenind deodată mai responsabili, fără însă să-și piardă zâmbetele de pe față, încep cu patos: „Mulțimea norodului/ Vine-n calea Domnului/ Și-așterne în cale/ Veșmintele sale/ Astăzi la Florii!”.”Însuți, Stăpâne, păzește-ne și pe noi, care, urmând acelora, purtăm în mâini ramuri de copaci”
În curtea bisericii ctitorită de Ursu Bărboi, un lung rând de oameni așteaptă răbdători, deși temperaturile sunt destul de ridicate, cu flori și cu ramuri de salcii în mâini, să se închine la o icoană imensă aflată la intrarea în lăcașul de cult. Căldura înnăbușitoare dispare odată ce intri în lăcașul de închinare, iar corul mixt al Bisericii Bărboi, cu preafrumoasele cântări ale slujbei de seară, alături de numărul impresionant de slujitori din altar, te face să nu-ți dai seama când timpul zboară. E deja trecut de ora 16:00, iar Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, citește rugăciunea arhierească de dezlegare și rugăciunea de sfințire a ramurilor de salcie. Credincioșii ascultă cu atenție cuvintele rugăciunii: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce șezi pe Heruvimi, Cel ce ai arătat puterea Ta și ai trimis pe Unul-Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea prin Crucea, prin îngroparea și prin Învierea Sa; Căruia, venind în Ierusalim spre Patima cea de bunăvoie, poporul cel ce ședea întru întuneric și în umbra morții, luând semnele biruinței – ramuri de copaci și stâlpări de finic – I-a prevestit învierea; Însuți, Stăpâne, păzește-ne și pe noi, care, urmând acelora, purtăm în mâini ramuri de copaci în această zi de înainteprăznuire.”
După aceea, cu emoție și bucurie, preoții împart ramurile sfințite celor prezenți, în timp ce parohul Bisericii Bărboi, pr. Constantin Andrei, ține un scurt cuvânt în care arată că, deși procesiunea a fost interzisă în perioada comunistă, ea a renăscut cu și mai mare putere: „Această tradiție a procesiunii de Florii din orașul nostru prinde contur din ce în ce mai mult de la an la an, iar credincioșii participă și gustă din plin sărbătoarea, întâlnindu-se cu Hristos prin reactualizarea momentului intrării în Ierusalim. Procesiunea este mai mult decât benefică pentru viața noastră spirituală, pentru întărirea noastră în credință și e un preambul pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului”.
„Ramuri de finic tăiau/ Pe Iisus Îl așteptau/ Cu glas mare toți strigau/ Pe Iisus întâmpinau”
Primii care ies din biserică sunt copiii îmbrăcați în odăjdii, apoi cei îmbrăcați în costume populare, care vor rămâne pe tot parcursul traseului în fruntea convoiului, unii purtând steaguri, prapuri și icoane, ceilalți cântând colinde specifice Floriilor. În sunetul puternic al clopotelor și trecând pe sub ramurile ținute de credincioși, soborul slujitor iese și el din lăcașul de cult, formând o coloană ordonată în curtea bisericii. Primii patru preoți din rând duc pe umerii lor o icoană de mari dimensiuni reprezentând Intrarea Domnului în Ierusalim. Cu Hristos veghindu-i de pe icoana imensă, convoiul de credincioși pornește la drum, spre str. Costache Negri. Glasurile micilor coriști se aude din ce în ce mai puternic: „Ramuri de finic tăiau/ Pe Iisus Îl așteptau/ Cu glas mare toți strigau/ Pe Iisus întâmpinau”.
Încet-încet, cei aproape o mie de pelerini ajung la Biserica „Sfântul Sava” din oraș, unde preoții slujitori îi așteaptă în fața lăcașului de cult cu Sfânta Evanghelie, cu icoana hramului și cu ramuri de finic. După un scurt moment de rugăciune, soborul slujitor, alături de PS Calinic Botășăneanul, îi binecuvintează pe credincioși, după care procesiunea continuă. Se merge în liniște, în glas de cântări și rugăciune, schimbându-se impresii despre eveniment. „Vin în fiecare an cu inima deschisă la acest pelerinaj, indiferent de starea vremii, și mă rog pentru sănătatea mea și a familiei, pentru cei care nu pot veni la biserică și pentru cei din spitale”, îmi spune doamna Elena din Iași. La fel, Maria, o bunică cu fața senină ca vremea de afară, îmi mărturisește cu vocea tremurândă că a venit la procesiune pentru „iertarea de păcate, lucrul cel mai principal în această lume”. Mulțimea nici nu simte temperaturile de peste 300 Celsius. În ciuda oboselii și a căldurii, corul micuților continuă: „Osana, dintru-nălțime/ Că Hristos nouă ne vine/ Intră în Ierusalim/ De rău să ne izbăvim!”.
„Să continuați pelerinajul acesta în casele dumneavoastră”
După o scurtă oprire în fața Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, pelerinii ajung la Catedrala mitropolitană, unde sunt întâmpinați de un mare sobor de diaconi și preoți, în frunte cu IPS Mitropolit Teofan, în sunet de clopote și mireasmă de tămâie. Are loc o scurtă slujbă de binecuvântare a celor care s-au ostenit să participe la acest frumos moment, după care Mitropolitul Moldovei și Bucovinei rostește cuvântul de învățătură: „Pelerinajul din această seară este aducerea aminte că Hristos este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor și că Învierea Domnului Hristos și învierea noastră sunt singura rațiune de a fi a omului, a lumii și a universului. Dumnezeu să vă răsplătească tuturor osteneala, să vă binecuvinteze în Săptămâna cea Mare, să vă dăruiască convingerea Învierii și să continuați pelerinajul acesta în casele dumneavoastră, împreună cu acești prunci, care ne-au cântat, asemenea pruncilor de altădată, cuvintele ce definesc această minunată sărbătoare: „Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Sărbătoarea s-a încheiat cu binecuvântarea celor prezenți de către IPS Teofan. Întreaga curte a Catedralei mitropolitane a devenit, prin numeroșii credincioșii prezenți, o părticică din Ierusalimul de altădată.
La plecare, mă întâlnesc cu câțiva dintre micuții coriști, care, alături de îndrumătorii lor, făceau o fotografie în fața catedralei. Aflu de la profesoara de muzică Liliana Coșarcă că sunt de la Școala Generală „Constantin Erbiceanu” din Erbiceni, iar una dintre eleve, Alexandra Culaci, îmi spune motivul pentru care au hotărât să vină la procesiune: „Am venit aici ca să ne rugăm împreună pentru ziua și săptămâna ce vor urma, ca să întâmpinăm cum se cuvine Sfintele Paști. A fost o experiență unică”. Gelu Ciprian Rață, în vârstă de 13 ani și de loc din satul Bârlești, comuna Erbiceni, vrea neapărat să-mi spună și el ceva. Clar și cu voce tare, ca și cum ar recita o poezie pentru o serbare școlară, îmi mărturisește: „Pentru mine, ziua de astăzi a fost nemaipomenită. Niciodată în viața mea nu am mai trăit sentimente asemănătoare. Parcă îngerii mă ridicau când am început să cântăm!”
