În sesiunea a patra a Congresului internațional de teologie „Sfinții Împărați Constantin și Elena – promotori ai libertății religioase și susținători ai Bisericii”, care a avut loc miercuri, 22 mai, în Sala Conventus a Palatului patriarhal au fost susținute două conferințe. Ele au fost prezentate de pr. lect. dr. Ionuț Holubeanu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanța, cu tema „Dependența canonică a Tomisului în secolul al IV-lea”, și prof. asociat Sergey Torbatov de la Institutul Național de Arheologie și Muzeografie – Academia Bulgară de Științe, cu subiectul „Împăratul Constantin I și decăderea păgânismului în Dioceza Thracia: evidențe arheologice”, potrivit Ziarul Lumina. Moderatorul ședinței a fost părintele prof. Viorel Ioniță.
Prima temă, puțin dezbătută în studiile de specialitate ale istoriografiei românești, ne pune înainte statutul Eparhiei Tomisului, care până la sfârșitul secolului al IV-lea a avut rangul de simplă episcopie, iar de la începutul secolului al V-lea ea a urcat la treapta de arhiepiscopie autocefală, pentru ca un secol mai târziu să devină mitropolie cu 14 episcopii sufragane. Problema pe care o ridică această episcopie se referă la faptul că până la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) nimeni nu s-a pronunțat asupra dependenței canonice a Episcopiei Tomisului, un simplu scaun episcopal pe atunci. Întrebarea care se pune în cazul Tomisului, care era capitala, metropola provinciei Schitya Minor, este cum se aplica sistemul de organizare mitropolitan stabilit încă de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).
A doua conferință susținută de profesorul Torbatov s-a referit la rezistența tradițiilor păgâne din Tracia și înlocuirea acestora cu cea creștină, care a început întâi în spațiul urban și apoi în cel rural. Creștinismul s-a răspândit în estul Balcanilor rapid, acest lucru fiind dovedit de istoriografia bulgară prin argumente arheologice. Analiza și compararea a trei categorii de situri: sanctuarele păgâne, clădirile din creștinismul primar și cimitirele creștine, reinterpretate cronologic, au făcut să se mute mult termenul la care ridicarea monumentelor și producția sculpturilor votive păgâne au încetat.
Turnura constantiniană – schimbare fundamentală a Imperiului Roman
În a doua zi a congresului, Sala Sanctus Stephanus Magnus a Palatului patriarhal a găzduit dezbateri pe trei teme susținute de Virgil Lungu de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, care a vorbit în limba italiană despre „Libertatea religioasă într-o lume în schimbare – de la martiriu la toleranță și libertate religioasă”, urmat de pr. prof. Vasile Leb de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, cu subiectul „Sursele contemporane sau mai târzii despre personalitatea și opera religioasă, politică și edilitară a împăratului Constantin cel Mare”.
Ultimul conferențiar a fost drd. Ștefan Vasiliță de la Facultatea de Istorie, Universitatea București, cu tema „Simboluri creștine pe monedele lui Constantin cel Mare”. Moderatorul conferințelor a fost profesorul Tudor Teoteoi de la Facultatea de Istorie din București.
Părintele prof. Leb a arătat în materialul său că prin domnia lui Constantin cel Mare istoria Imperiului Roman a cunoscut o schimbare fundamentală. Ea a deschis o epocă nouă, inaugurată în mod oficial prin Edictul de la Milan din 313, care a asumat Evanghelia Mântuitorului Hristos ca fundament al societății umane, relația Biserică-Stat devenind de atunci înainte cu totul alta. Profesorul de la Cluj a pornit în alocuțiunea sa de la izvoarele istoricilor care au evaluat diferit lucrarea inovatoare a lui Constantin, profund diferită de a împăraților dinainte de el. Unii au văzut în el un revoluționar perturbator, care a stricat vechile tradițiile seculare moștenite, acuzându-l că a așezat barbari în ranguri înalte, dându-le onoruri și podoabe consulare. Alții, dimpotrivă, au apreciat direcția pe care Constantin a imprimat-o Imperiului Roman, fapt pe care posteritatea îl va dovedi fără tăgadă.
Ștefan Vasiliță a vorbit despre prezența monedelor în timpul lui Constantin cel Mare ca argumente imbatabile în dovedirea adevărului istoric. Odată cu 313 tipul monetar contantinian, până atunci cu motive păgâne care sugerau bunăstarea imperiului, se schimbă, însemnele creștine apărând imediat după bătălia de la Pons Milvius. Constantin apare cu hrismonul împodobind coiful său, socotit ca primă încercare de popularizare a noii credințe în imperiu.
