Biserica Ortodoxa pomeneste astazi pe Sfantul Nifon, Patriarhul Constantinopolului

Sfantul Nifon s-a nsscut in Grecia, la inceputul secolului al XV-lea, primind din botez numele ‘Nicolae’. A primit o educatie aleasa in familie, dovedind o remarcabila inclinatie spre studiul cartilor sfinte. A intrat de tinar in monahism, primind numele de ‘Nifon’. In anul 1486, Sfantul Nifon a fost ales in inalta demnitate bisericeasca de Patriarh al Constantinopolului. In timpul exilului la Adrianopol, din anul 1498, l-a intilnit pe domnitorul roman Radu cel Mare al Ungro-Vlahiei (Tara Romaneasca), care l-a adus in Tara Romaneasca si l-a asezat in fruntea Bisericii Ortodoxe de aici. Despre importanta activitatii Patriarhului Nifon de Constantinopol in Tara Romaneasca ne-a vorbit Parintele Conferentiar Doctor Ion Vicovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Sfantul Nifon este trecut in calendar cu titlul de ‘Patriarhul Constantinopolului’ pentru ca inainte de a fi ales in fruntea Bisericii din Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia) a fost patriarh de Constantinopol. El s-a nascut prin anii 1435-1440, in tinutul Peloponez, din Sudul Greciei de astazi, din botez primind numele de Nicolae. De mic a primit o educatie aleasa atat din punct de vedere crestin, cat si din punct de vedere stiintific, daca se poate spune, pentru ca a studiat la cei mai renumiti dascali ai timpului. Avand inclinatie spre viata monahala, a ajuns la Sfantul Munte Athos, unde a vietuit la mai multe manastiri: Cutlumus, Marea Lavra, si in cele din urma la Dionisiu. Pentru viata sa deosebita si pentru pregatirea sa teologica a fost ales in fruntea Mitropoliei de Tesalonic intre anii 1483-1486. Apoi a fost Patriarh de Constantinopol in doua randuri: 1486-1488, 1496-1498. Dupa aceasta data, a fost adus in Tara Romaneasca de catre domnitorul de atunci Radu cel Mare, se pare prin anii 1499-1500. Vreme de 5 ani a activat in Ungro-Vlahia reorganizand Biserica de aici. A ramas in istoria Bisericii prin faptul ca a infiintat doua noi Episcopii in Ungro-Vlahia: cea de Buzau si cea de Ramnic. In anul 1505, din cauza unui conflict cu domnitorul Radu I cel Mare a fost nevoit sa paraseasca Tara Romaneasca. S-a stabilit la Sfantul Munte Athos, in final la Manastirea Dionisiu, unde in anul 1508, intr-o zi de 11 august, si-a dat obstescul sfarsit. In anul 1515, ucenicul sau, domnitorul Neagoe Basarab a trimis o delegatie la Sfantul Munte Athos pentru a cere pentru o vreme moastele Sfantului Nifon, pentru a fi aduse in Tara Romaneasca. Astfel, au fost aduse moastele Sfantului Nifon in Ungr-Vlahia. ele au fost asezate pe mormantul domnitorului Radu I cel Mare, din cauza caruia plecase in anul 1505. S-au facut rugaciuni de iertare pentru domnitor. In anul 1517, a doua zi dupa Sfanta Marie, dupa sfintirea bisericii Manastirii Curtea-de-Arges a avut loc canonizarea lui Nifon: a devenit oficial Sfantul Nifon, aceasta canonizare fiind prima care a avut loc pe teritoriul romanesc. Sfantul de astazi este un sfant grec, dar care a activat in Biserica Ortodoxa din Tara Romaneasca, aici fiind si canonizat. El a avut un rol deosebit atat in viata administrativa a Bisericii, cat si in viata spiritual-duhovniceasca a ei. Pentru acest fapt, o parte din sfintele sale moaste, anume capul si o mana a Sfantului Nifon, au fost trimise in Tara Romaneasca, pastrandu-se la Curtea-de-Arges. Din anul 1949, moastele Sfantului Nifon au fost duse si asezate in Catedrala ‘Sfantul Dumitru’ a Mitropoliei Olteniei din Craiova.’