Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca în anul 2013, la împlinirea a 1.700 de ani de la publicarea Edictului de toleranță de la Milano (313), să-i prăznuim în mod deosebit, printr-un an omagial, pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare a condus imperiul roman între anii 306-337. Până la urcarea petronul imperial a lui Constantin cel Mare, împărații romani păgâni îi persecutaseră pe creștini timp de aproape trei veacuri. Sfântul Constantin cel Mare a dat libertate creștinilor, prin Edictul de la Milano (313). Convertirea Sfântului Constantin trebuie înțeleasă ca o intervenție directă a lui Dumnezeu în istorie. Aceasta a schimbat cu adevărat istoria, pentru că, prin decretul care asigura creștinilor libertatea religioasă, au încetat persecuțiile împotriva Bisericii. După cum Sfântul Apostol Pavel a devenit cel mai mare misionar creștin prin convertirea sa pe drumul Damascului, tot astfel, prin venirea la tron și convertirea la creștinism a Sfântului Constantin cel Mare, istoria Bisericii, a imperiului roman și a lumii s-a schimbat.
Sfântul Constantin cel Mare este cel care, din grijă față de Biserică, a convocat primul Sinod Ecumenic, la Niceea, în anul 325, pentru a restabili adevărul de credință cu privire la Fiul lui Dumnezeu. Tot Sfântul Constantin a dat legi în favoarea bolnavilor, văduvelor, orfanilor, săracilor, a incriminat adulterul, avortul, tortura, adevărate legi ale demnității umane, care, așa cum subliniază Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, au devenit apoi patrimoniu spiritual al întregii umanități.
Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare, reprezintă, înainte de toate, un model de mamă creștină, care crește copilul în credință. Educația în spirit creștin pe care i-a oferit-o tânărului Constantin este cheia înțelegerii atitudinii pe care împăratul roman a avut-o la maturitate față de creștinism.
Evlavia și credința Sfintei Elena se văd și din râvna cu care împărăteasa a căutat și aflat la Ierusalim, în anul 326, Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, după ce Sfântul Constantin a descoperit crucea pe cer în semn de lumină în anul 312, înaintea unei lupte. De aceea, cei doi sfinți împărați sunt reprezentați, în iconografia ortodoxă, având între ei așezată Sfânta Cruce. (Informații preluate din pliantul de prezentare a hramului Ocrotitorului
Bucureștilor – 2013 și publicat la Editura „Cuvântul Vieții” a
Mitropoliei Munteniei și Dobrogei)
