În ziua de 30 martie 1955, monahul Roman Braga de la Mitropolia din Iași era ridicat de Securitate, trimis la Galați și preluat de ofițeri ai Direcției Regionale de Securitate pentru cercetări. Părea ciudată o astfel de arestare, când se știa că regimul adoptase o amnistie și mulți deținuți fuseseră eliberați. România se pregătea să intre în ONU. La puțin timp după sosirea în arestul Securității din Galați, părintelui i se făcea o percheziție corporală, era fotografiat față-profil și i se luau amprente digitale. I se întocmea dosarul de penitenciar. Mai trecuse printr-o astfel de încercare din partea autorităților comuniste. În vara lui 1948, alături de mai mulți studenți teologi bucureșteni, fusese arestat, anchetat în condiții extreme și condamnat la cinci ani temniță grea. În iulie 1953 a fost eliberat, pentru ca, după câteva luni, să intre în monahism la mănăstirea ieșeană Cetățuia, iar mai apoi hirotonit ierodiacon pe seama Catedralei mitropolitane din Iași. Și totuși, ce-l putea incrimina acum, mai ales că intrase în ancheta Securității din Galați. Regimul viza parcurgerea unei prime etape de persecuție la adresa monahismului. O mare problemă pentru regim devenise Mănăstirea Vladimirești. Amploarea pelerinajelor distrăgea atenția multora de la construcția socialismului. Pe de altă parte, Vladimireștii reprezentau o problemă de ordin canonic, care era de competența conducerii bisericești. Însă autoritățile comuniste erau hotărâte să anihileze fenomenul de la Vladimirești și nu ca o măsură antireligioasă, ci cu acuzații politice. Legionarismul era acuzația mereu la îndemâna autorităților comuniste. Chiar credeau că la Vladimirești există un focar de legionarism. Acum intră în scenă Roman Braga. După eliberare fusese de câteva ori la Vladimirești, tot așa cum făcuseră Cleopa Ilie sau Arsenie Papacioc. Ba mai mult, a cercetat Vladimireștii, ajungând la concluzia că duhovnicul Ioan Iovan și stareța Veronica Gurău promovează o serie de practici necanonice, aspecte pe care le-a semnalat lui Arsenie Papacioc, în vizitele sale la Mănăstirea Slatina. În vremea aceea, părinții de la Slatina, Sihăstria și Rarău întocmeau o scrisoare către viețuitorii din mănăstirile românești în care atenționau despre greșelile de la Vladimirești. Aducerea scrisorii de către Arsenie Papacioc la 14 octombrie 1954 la Mitropolia din Iași a prilejuit o altă întâlnire cu duhovnicul slătinean, suspectat de legionarism. Aceste elemente erau considerate de ofițerii anchetatori drept o continuare a activității legionare inițiată de Roman Braga în vremea studenției de la București și în timpul detenției de la Canal. Așa se face că în desele anchete de la Galați, Braga a fost interogat asupra activității sale legionare, mai ales sub masca monahismului. Braga a negat o astfel de acuzație, conform consemnării anchetatorului din 4 aprilie: „Deși eu eram condamnat pentru activitate legionară, în sinea mea nu mă simțeam atașat acestei organizații politice, deoarece erau contradicții între morala creștină și doctrina acestei organizații. Această contradicție a apărut în special datorită faptului că eu urmasem teologia și, deci, cunoșteam principiile moralei creștine. Bazat pe aceste contradicții, cât și pe structura mea psihică, eu m-am hotărât să mă călugăresc. Am avut discuții cu Ernest Bernea, deoarece citisem o carte a lui, anume „Îndemn la simplitate”, în care trata o problemă creștină. În plus, știindu-l și legionar am fost curios să văd cum rezolvă el contradicțiile între morala creștină și doctrina acestei organizații politice. Întrucât în ambele părți erau principii din Scriptură, în discuția cu mine, el a căutat să nu se contrazică și mi-a confirmat că între morala creștină și activitatea politică există aceste contradicții de neînlăturat, adică, sau duci o viață creștină conformă cu principiile moralei creștine, sau desfășori activitate politică. Cele de mai sus nu au fost, de altfel, decât concluziile la care ajunsesem personal”. Deci Braga nu „a recunoscut”, dar nici Securitatea nu l-a mai anchetat, după două luni eliberându-l. Acesta era un prim semnal al autorităților că sunt hotărâte să pornească o persecuție împotriva monahismului, sub acuzația de legionarism. Deja începuse prin arestările efectuate la Mănăstirea Vladimirești, iar trei ani mai târziu erau vizați cei din Rugul Aprins, printre care și părintele Roman Braga.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 1 noiembrie 2013)
