Una dintre cele mai înalte biserici din România este Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu. Anul acesta s-au împlinit 90 de ani de la punerea pietrei de temelie și 80 de ani de la sfințire. A fost ridicată după Marea Unire de la 1918, ca simbol al trăiniciei neamului românesc și stâlp al Ortodoxiei în această parte a spațiului românesc. După înființarea Consistoriului de Cluj, ca etapă premergătoare refacerii istoricei Episcopii de la Vad și Feleac, ctitorul Nicolae Ivan a purces la ridicarea unei catedrale ortodoxe. Încă înainte de alegerea sa ca eparhiot de Cluj, în ședința Consiliului eparhial din 11 ianuarie 1921, Nicolae Ivan a dispus organizarea unui concurs de proiecte pentru ridicarea viitoarei catedrale. Terenul din fața Teatrului Național era deja obținut de la Primăria Clujului, iar Consiliul Dirigent alocase o importantă sumă de bani. Proiectul trebuia să reprezinte o simbioză între tradiția bizantină și specificul românesc care își avea originea în arta bisericească muntenească, dezvoltată mai ales în epoca brâncovenească. Acest model arhitectonic îl întâlnim la multe biserici ridicate în perioada interbelică, precum Cașin la București sau catedrala din Bălți. A fost ales proiectul întocmit de arhitecții Constantin Pomponiu și George Cristinel din București, cei care vor desena mausoleul de la Mărășești. La interior se caracterizează prin monumentalitatea bizantină definită prin balcoane și înălțime încununată de o impresionantă cupolă așezată pe pandantivi, iar la exterior de colonade care ne duc cu gândul la arta brâncovenească. Lucrările au început în septembrie 1923, dar la 7 octombrie același an, într-un cadru festiv, episcopul Nicolae Ivan al Clujului a pus piatra de temelie a viitoarei catedrale. Hramul ales a fost cel al Adormirii Maicii Domnului. Lucrările s-au desfășurat relativ repede, mai ales datorită purtării de grijă a episcopului Nicolae Ivan. În 1926 scheletul zidurilor, din beton armat, era finalizat. Tot în 1926 au fost sfințite cele trei cruci pentru cupole. Un an mai târziu au fost aduse de la Sopron (Ungaria) clopotele, care au început să bată la 6 mai 1927. În același an au fost finalizate cupola mare, absidele laterale și zidurile până la nivelul ferestrelor. Trebuie spus că biserica este orientată nord-sud, din cauza perimetrului pieței care era deja conturat la începerea construcției. Catedrala din Cluj a fost finalizată și redată cultului în 1933. A fost sfințită la 5 noiembrie 1933, în prezența patriarhului Miron Cristea, a regelui Carol al II-lea și a voievodului Mihai de Alba Iulia. Astfel, întâiul ctitor al catedralei clujene, episcopul Nicolae Ivan, își vedea visul împlinit. Lucrările în catedrală au continuat sub episcopii clujeni care s-au succedat. Nicolae Colan a introdus încălzirea centrală și a donat o serie de obiecte și veștminte liturgice, iar Teofil Herineanu a finalizat pictura executată în frescă și icoanele de la intrare în mozaic. În demisolul lăcașului a fost amenajată o criptă, unde au fost înmormântați ierarhii Nicolae Ivan, Teofil Herineanu și Bartolomeu Anania. În 1973, catedrala din Cluj a devenit arhiepiscopală, iar din 2006, mitropolitană. Din 2001, la inițiativa mitropolitului Bartolomeu Anania, catedrala din Cluj este împodobită cu mozaic de Murano. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 20 noiembrie 2013, semnat de Adrian Nicolae Petcu)
Catedralele Ortodoxiei românești: Cluj-Napoca
