Preasfințitul Părinte Mitrofan Kodic, Episcopul sârb al Americii de Est, a fost prezent la Congresul internațional de teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi”, organizat luna trecută în Palatul Patriarhiei din București. Preasfinția Sa ne-a oferit un interviu în care ne-a vorbit despre cunoașterea personalității și receptarea operei marelui teolog român în spiritualitatea sârbă. La împlinirea a 110 ani de la nașterea părintelui Dumitru Stăniloae, ne înclinăm în fața prestigiului de care se bucură cel mai mare teolog al secolului XX din Serbia vecină până peste Ocean.
Preasfinția Voastră, în ce măsură este cunoscut părintele Stăniloae în comunitatea sârbă?
Din nefericire, nu prea a fost cunoscut, până când noi, doi studenți ai lui, Preasfințitul Vasile și cu mine, am început să-i traducem lucrările. Am auzit despre părintele Stăniloae în 1970. Fericitul întru adormire episcopul nostru Ștefan Boca din Dalmația s-a întâlnit cu părintele Stăniloae de câteva ori la ședințe ecumenice și internaționale și ne-a vorbit despre el. Când am avut aprobare să venim la Facultatea de Teologie din București, la studii, am început să-l cunoaștem personal.
Ce impresie v-a lăsat?
Când eram în anul I, nu îl cunoșteam prea bine. Dar începând cu anul II, când ne-a fost profesor de limba greacă, l-am descoperit cu adevărat. Era foarte interesant: când ne explica anumite cuvinte grecești, o făcea din punct de vedere dogmatic. Un om foarte liniștit, foarte smerit, niciodată n-am auzit un cuvânt tare sau dur din partea lui. După absolvire nu ne-am mai văzut, dar corespondam. Tot prin scris i-am cerut și acordul pentru primele traduceri ale operelor lui în limba sârbă: „Dogmatica”, „Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă” și „Teologia morală”. Mi-a răspuns foarte frumos, cu dragoste, dar și cu respect, declarându-se bucuros că unul dintre studenții lui este episcop în Statele Unite ale Americii.
Părintele Stăniloae este un mare teolog, un mare gânditor și m-a impresionat că nu trecuse de 40 de ani și gândea profund, ca un filozof. Desigur, stilul lui s-a îmbunătățit cu trecerea anilor, la fel și viața lui. Scrierile au devenit din ce în ce mai bune, din zi în zi.
Cum au fost receptate traducerile?
Foarte bine. A fost prima dată când cineva traducea operele părintelui Stăniloae în limba noastră. Sunt foarte folositoare studenților, în special la facultatea noastră de teologie din Libertyville, Chicago – Illinois sunt utilizate „Dogmaticile”. Critica din mediul academic a fost pozitivă, pentru că era ceva nou în teologia noastră sârbă.
Dintre lucrări, care v-a atras cel mai mult?
Cu siguranță, „Dogmatica”. Foarte bune cărți sunt și „Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă”, și „Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, foarte utile studenților. Acum pregătesc două traduceri: „Iisus Hristos sau restaurarea omului” și „Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama”, pentru care sper să obțin blagoslovenia pentru a le tipări.
Procesul de traducere a operei părintelui Stăniloae este unul facil sau dificil?
Foarte, foarte greu. Stilul lui este foarte filozofic, înalt și trebuie să lucrezi la câteva pagini ore sau chiar zile întregi pentru a găsi esența conținutului. Am tradus până în prezent cele trei volume de „Dogmatică”, „Teologia Morală”, „Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu” și „Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă”. Cel mai mult am lucrat la „Dogmatică”, ani de zile. Pentru „Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă” a fost nevoie de doar jumătate de an. Trebuie să recunosc însă că nu m-am ocupat exclusiv de traduceri, neavând timp. Călătoresc foarte mult prin Statele Unite pentru că distanțele din eparhie sunt foarte mari și nu îmi rămâne suficient timp.
Ce vă amintiți din perioada studenției din România?
În România am petrecut patru ani, între 1971 și 1975, și mi-i amintesc pe toți profesorii mei. Mari profesori, foarte mari! Părintele Dumitru Stăniloae, pr. Ene Braniște, pr. Ioan Rămureanu, pr. Petru Rezuș, pr. Dumitru Fecioru, prof. Alexandru Elian, prof. Ioan Iorgu, prof. Nicolae Lungu.
După terminarea studiilor v-ați întors acasă?
De la București am plecat ca profesor de seminar la Mănăstirea Krka, din Dalmația, Croația de astăzi. Am ajuns rector la seminar și în 1987 am fost ales Episcop-vicar de Toplica, în Serbia, după care am fost trimis ca ierarh în Statele Unite. Eparhia sârbă a Americii de Est este foarte întinsă geografic. Trebuie să călătorești, spre exemplu, două ore cu avionul de la Boston la Miami. Sau o oră și jumătate de la New York la Toledo, Ohio. Cu mașina însă sunt distanțe de peste 20 de ore de parcurs. Avem 45 de preoți și o școală de teologie la Chicago pentru toți sârbii.
Cunoașteți români din diaspora americană?
Cunosc, și am o părere foarte bună despre ei. Buni creștini, devotați. Pot să spun că sunt mai religioși decât sârbii. România are o țară frumoasă, o diaspora asemenea, mănăstiri frumoase, buni preoți, buni episcopi, bun popor.
Vorbiți o limbă română foarte bună, felicitări! Ați mai exersat sau e reminiscență din anii de studenție?
Citesc în românește foarte mult. Când traduc, în special. Citesc și ziare românești din Statele Unite ale Americii, unul editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae și unul editat de Episcopia Ortodoxă Română din America, eparhia Înaltpreasfințitului Părinte Nathanaiel. De asemenea, citesc cărți ale părintelui Stăniloae și ale altor scriitori români. Am mai tradus din lucrările profesorilor Petru Rezuș, Nicolae Chițescu, Ene Braniște, Ioan Rămureanu, Constantin Galeriu. Sfânta Scriptură în limba română este, de asemenea, în lectura mea frecventă.
Date biografice
PS Mitrofan Kodic s-a născut în 1951 în satul Ljusa, Sipovo, în Bosnia de astăzi. Este absolvent al Seminarului de la Mănăstirea Krka, așezământ în care a primit tunderea în monahism. Între 1971 și 1975 a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, după care s-a întors ca profesor la Seminarul de la Mănăstirea Krka, unde a ajuns rector. În 1987 a fost ales Episcop-vicar de Toplica și trimis ca administrator al eparhiei sârbe din nordul și centrul Statelor Unite ale Americii. Din 1991 este chiriarhul eparhiei sârbe a Americii de Est, profesor de Noul Testament și decan al Facultății de Teologie „Sfântul Sava” din Libertyville, Illinois.
