Cu prilejul serilor duhovnicești organizate de Centrul Cultural Ortodox „Catedrala cu Lună” Oradea, desfășurate în perioada Postului Nașterii Domnului, un grup de tineri din Parohia Dobrești, Protopopiatul Beiuș, însoțiți de profesorii lor și de părintele paroh Traian Dragoș, au poposit, miercuri, 27 noiembrie 2013, la ceasul vecerniei, la Biserica cu Lună din Oradea, aducând cu ei mesajul Întrupării Fiului lui Dumnezeu în lume.
Într-o atmosferă plină de bucurie și de emoție sfântă, credincioșii orădeni au fost martori, în duh, la evenimentele legate de Nașterea Domnului, ce s-au petrecut acum 2000 de ani, pe pământul despre care astăzi, în ciuda tensiunilor armate și a conflictelor religioase, îl numim sfânt. În murmur de colind, tinerii au dat expresie slavei lui Dumnezeu ce s-a coborât peste câmpul păstorilor din împrejurimile Betleemului, făcându-i pe aceștia vestitori ai iconomiei mântuirii. Precum cetele îngerești s-au arătat atunci păstorilor, preamărind pe Dumnezeu prin grai ceresc: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între omeni bunăvoire” (Luca 2, 14), în felul acesta, tinerii s-au făcut mesagerii apropiatei veniri a Domnului Iisus Hristos, Care acum vine să „Se nască și să crească” în Betleemul sufletelor noastre.
Pentru că Betleemul de odinioară i-a oferit Pruncului Iisus o peșteră rece, săracă și străină, noi trebuie să-I dăruim un suflet cald și primitor, pregătit și primenit prin fapta dragostei și a generozității. În acest context, grupul de tineri a prezentat și o piesă de teatru intitulată: „Luatul slugilor”, a cărei tematică se înscrie în dimensiunea agapică a perioadei în care ne aflăm, o vreme când, mai mult ca oricând, trebuie să ne aplecăm asupra suferinței, lipsurilor și necazurilor celor de lângă noi. Tema principală a scenetei a pus în lumină dimensiunea retoricii, și totodată, a răspunsului la marea întrebare care ne frământă pe toți: cine este aproapele nostru?
Piesa de teatru, prezentată la un nivel artistic și emoțional de excepție, a reliefat, cu accente lirico-dramatice, momente dificile din istoria poporului român, cu precădere, trăite în spațiul rural de țăranul român, generate de anii celui de al doilea război mondial. Au fost descrise, în mod sugestiv, situația socială a acelor vremuri, tragedia războiului, dar mai cu seamă, riscurile majore ale accentuării decalajelor social-economice dintre oameni. Comportamentul inuman al marilor latifundiari față de semenii lor cu situații sociale la limita existenței, copiii rămași orfani de război nevoiți să robească pe moșiile celor bogați pentru o simplă bucată de pâine, confruntați cu indiferența, nepăsarea și disprețul stăpânilor, au constituit accentele tematice principale. Această piesă, izvorâtă din pătimirile neamului românesc, se încadrează perfect și poate fi interpretată în cheia tematică a Sfintelor Evanghelii ale Duminicilor din această perioadă (a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16), a bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12), a tânărului bogat (Luca 18), ce fac ample referiri la cât de păgubitoare poate fi pentru om viața trăită doar în logica lui a „a avea”, „a aduna pentru sine”, „a trăi pentru sine”, „a se bucura pentru sine” și niciodată în cea a lui „a dărui”, ” a te dărui”, „a iubi”, „a bucura și a te bucura cu celălalt”. Personajele din această piesă sugerau varii similitudini cu protagoniștii prezentați în textele scripturistice amintite.
Piesa are o mare actualitate și reprezintă un excurs la memoria tragică a istoriei neamului românesc, și totodată, un deziderat ca aceasta să nu se mai repete vreodată. Pe de altă parte, ea ne aduce aminte că bogăția și bunăstarea ne sunt date nu pentru a ne închide în cochilia eului nostru și a le folosi doar pentru noi, în mod egoist. Ci ele sunt darurile lui Dumnezeu care pot fi călăuze spre mântuire atunci când sunt împărtășite și celorlalți. Căci numai dăruind putem dobândi. Că nu acela este bogat care are cel mai mult, ci acela care dăruiește mai mult. Iar cei de lângă noi, indiferent de scara socială pe care se află, nu sunt simple instrumente de care putem dispune după bunul plac, manipulându-le individualist în funcție de anumite standarde sociale, ci făpturi ce poartă în adâncul lor pecetea lui Dumnezeu. (Articol semnat de Pr. Dr. Ioan Codorean)
