Ce ne puteți spune de împărtășania copiilor până la vârsta de șapte ani? Dar despre cea a călugărilor?
Copiii cei nevinovați, până la vârsta de cinci ani, este bine să-i împărtășiți, dacă se poate, și în fiecare duminică. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine să fie spovediți și apoi împărtășiți, că astăzi copiii văd și aud multe sminteli, în casă, la televizor și peste tot, nefiind supravegheați de părinți.
La fel și despre cei bătrâni și bolnavi, zice Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Cei bătrâni și bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine să se împărtășească mai des și în sărbătorile mari”. Totdeauna, înainte de a te împărtăși, după ce ți-ai făcut metaniile, după ce ai părăsit păcatul și ți-ai făcut canonul dat de preot, trei zile cel puțin n-ai voie să bei vin, nici să mănânci de dulce sau cu untdelemn. Iar în afara postului, fără Spovedanie, fără canon și fără o săptămână de post sau măcar trei zile nu te poți împărtăși. Cel puțin trei zile înainte de a te împărtăși să nu mănânci cu untdelemn și să nu bei vin; numai mâncare uscată. Așa este rânduiala Sfintei Împărtășanii, fraților.
Călugării din mănăstiri, dacă au duhovnic bun, să se spovedească cât mai des. La noi, Spovedania, cum vedeți, e o dată pe săptămână, vinerea. Da, am călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe săptămână la mărturisire: „Părinte, n-am fost la Utrenie; părinte, am rămas în urmă cu canonul; părinte, am mâncat înainte de masă” sau te miri ce. Dacă îl mustră conștiința, el vine, îi pui mâna pe cap, îl dezlegi și se ușurează. Așa că și călugării bătrâni și bolnavi se pot împărtăși o dată pe săptămână; ceilalți, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăși, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună. La Sfântul Simeon al Tesalonicului avem temei chiar pentru împărtășirea la patruzeci de zile. El zice că, o dată la patruzeci de zile, fiecare să se pregătească și să se împărtășească, dacă n-are vreo oprire canonică. Este păcat pentru cel care te oprește douăzeci de ani de la Împărtășanie. În caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi dai Împărtășania. Nu-l mai poți opri în caz de moarte; iar dacă nu moare și mai trăiește, face în continuare canonul dat. Așa să știți.
Niciodată nu se poate împărtăși cineva, oricine ar fi, fără Spovedanie. Nici în caz de moarte sau de altceva, nu. Întâi Spovedania și apoi Împărtășania. (Ne vorbește părintele Cleopa, vol. 2 – Articol publicat în Ziarul Lumina din 30 iulie 2009)
