Credincioșii bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Oradea-Velența, străvechea Catedrală Episcopală a românilor dreptmăritori bihoreni, au avut marea bucurie ca, în Duminica a douăzeci și șaptea după Rusalii, 8 decembrie 2013, să aibă în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoți și diaconi, după cum ne-a mărturisit Pr. Cristian Rus.
În predica rostită în cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre vindecarea miraculoasă pe care Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit-o asupra femeii gârbove, arătând felul în care această pericopă ne pregătește pe noi, duhovnicește, pentru întâmpinarea praznicului Nașterii Domnului:
„În Duminica a douăzeci și șaptea după Rusalii, întreaga Biserică dreptmăritoare pomenește minunea pe care a săvârșit-o Domnul nostru Iisus Hristos asupra unei femei gârbove, bolnavă de optsprezece ani, într-o zi de sărbătoare, ziua de sabat, contrariindu-i, astfel, pe cei care înțelegeau să respecte litera Legii dar sufocau duhul care stă ascuns în spatele Legii, pe cei care nu L-au cunoscut, nu L-au înțeles și nu L-au urmat pe Cel Care este desăvâșirea Legii, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”
„Această minune săvârșită de Domnul Iisus Hristos se înscrie în șirul foarte lung pe care Cuvântul veșnic al Tatălui înomenit le-a săvâșit asupra creației și, în mod deosebit, asupra omului, a firii omenești căzute în păcat și suferinde, căci prin păcatul protopărinților Adam și Eva, cei dintâi oameni, a intrat în lume și în omenire suferința, bolile, necazurile și moartea. Din această robie a bolii, a păcatului și a morții a venit Fiului lui Dumnezeu în lume, să Se facă om, pentru a ne vindeca pe noi cei mulți, bolnavi, păcătoși și muritori. Pentru că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, deci nu pentru moarte, ci pentru viață, ca să petreacă în veșnicie bucurându-se la Liturghia ce nu se sfârșește, din Împărăția Sa cea cerească.”
„În toate minunile săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos, deci și în tămăduirea femeii gârbove, trebuie să vedem dorința lui Dumnezeu de a vindeca, de a repara stricăciunea din firea omului, de a reface firea omenească cea căzută prin păcat și, refăcându-o, El Însuși, Fiul Tatălui Se face om, Își ia fire omenească, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat, vine în interiorul umanității, Își asumă umanitatea, pentru ca pe umanitatea căzută să o vindece.”
„Așadar, în chipul femeii gârbove se ascunde firea omenească cea gârbovită de păcat, ținută prizonieră de satana în ghiarele lui, în împărăția întunericului, și pe care Noul Adam, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, a venit să o vindece, să o scoată din robia diavolului, din umilința de a nu mai putea privi în sus, spre cele înalte, spre cer, ci doar în jos, datorită păcatului. Umilința aceasta a venit s-o vindece El, Cel fără de păcat, Domnul Hristos Iisus, luându-Și fire omenească din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu.”
Ierarhul a îndemnat pe cei prezenți ca, mai ales în această perioadă a anului bisericesc, să își îndrepte gândul și pașii spre cei care au mare nevoie de ajutor, spre săraci și cei aflați în suferințe, să fie milostivi, așa cum și Domnului Iisus Hristos i-a fost milă de femeia gârbovă și nu a pregetat să o ajute, ci deîndată a tămăduit-o:
„Vedem în mijlocul nostru mulți oameni săraci, bolnavi, singuri și neajutorați pe care suntem datori să îi ajutăm cu ceea ce ne prisosește, contribuind, după putere, la colecta pe care Biserica noastră, la apelul părintesc al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a organizat-o și în acest Post al Căciunului, așa cum se făcea încă de la începuturile Bisericii Creștine, în toate parohiile și mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române, oferind alimente, haine, medicamente, bani sau orice este nevoie, pentru ca prin efortul nostru, al celor care, din mila Domnului, avem cu ce să trăim, și frații noștri care nu au ce mânca, nu au cu ce se îmbrăca, nu au posibilitate de a-și trata bolile să primească mângâiere și, astfel, să se bucure și ei de venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu.”
„Să ne rugăm Preasfintei Treimi, Care ne-a creat și ne cheamă la mântuire, ca să putem să ne bucurăm, duhovnicește, cât mai intens de praznicul ce vine, să ne luminăm mințile cu prăznuirea, să ne curățim inimile cu mărturisirea și să ne umplem viața noastră de bucuria Duhului Sfânt, care s-a dat în Biserică prin Iisus Hritos Mântuitorul, Fiul Fecioarei și, totodată, Fiul Veșnic al Tatălui.”
Părintele paroh Roman Pintea a mulțumit, în cuvântul său, Chiriarhului Oradiei pentru dragostea și grija cu care înconjoară această biserică, dar și pentru bucuria de a fi prezent, și în acest an, la străvechea Catedrală Episcopală din Bihor, ceea ce constituie o mare binecuvântare pentru credincioșii parohiei, o întărire în dreapta credință, și un prilej de înmulțire a dragostei, a frățietății și a solidarității.
La final, Preasfințitul Părinte Sofronie și-a exprimat bucuria de a se afla la Sfânta Liturghie în străvechea Catedrală Episcopală din Oradea-Velența, subliniind importanța acestui sfânt locaș pentru toți românii dreptmăritori bihoreni:
„Într-un sentiment de recunoștință am poposit astăzi în străvechea catedrală din Velența Oradiei, recunoștință față de înaintașii noștri care au păstrat dreapta credință, care ne-au transmis-o și nouă și datorită cărora suntem astăzi ce suntem și ne rugăm în limba strămoșilor noștri. Recunoștină arătăm cu toții, mai ales astăzi, prin Sfânta Liturghie, pentru memoria scumpă a înaintașilor noștri care au mărturisit credința ortodoxă pe aceste meleaguri în vremuri de restriște și încercări, în care nu era ușor să rămâi creștin ortodox, să ții de legea românească.”
„Memoria slujirii neîntrerupte în acest sfânt locaș, cea mai veche biserică ortodoxă din Oradea și, totodată, cea mai veche catedrală ortodoxă a Oradiei, de la primele generații de episcopi ortodocși care au slujit aici în Oradea și au păstorit poporul lui Dumnezeu de la marginea dinspre apus a neamului, dar și memoria culturală și socială a acestei biserici noi o onorăm și o cinstim an de an, mulțumind lui Dumnezeu și rugându-ne pentru odihna tuturor celor care au ctitorit această frumoasă catedrală, care au slujit aici, care s-au rugat și s-au mântuit în această biserică, pentru toți cei care au mărturisit credința ortodoxă la Oradea, din străvechime și până în timpurile de acum.”
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Oradea-Velența este cel mai vechi sfânt lăcaș ortodox din municipiul Oradea, fiind construit între anii 1768-1779, pe amplasamentul unei vechi biserici de lemn, fiind catedrală episcopală până la reînființarea Episcopiei Oradiei, în 1920, când biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica cu Lună din Oradea, a devenit, provizoriu, catedrală episcopală a reînființatei eparhii.
După anul 1989, prin grija părintelui Roman Pintea și ajutorul credincioșilor, parohia Oradea-Velența I desfășoară și o bogată activitate social-filantropică, având în grijă un cămin de bătrâni în cadrul Fundației „Consistoria – Efrem Banianin” a parohiei, în vechea clădire a Consistoriului orădean, și un centru pentru persoane vârstnice, „Vasiliada”, în incinta căruia s-a zidit o nouă biserică, cu hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” și „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”.
De curând, începând din toamn acestui an, în cadrul activităților desfășurate prin proiectul catehetic „Hristos împărtășit copiilor” de la parohia Oradea-Velența, s-a format un cerc de pictură pe sticlă pentru copii, coordonat de Doamna Prof. Florina Iepure de la Palatul Copiilor și Elevilor din Oradea, care reunește un număr de 15 elevi din cadrul parohiei, primele lor lucrări urmând a fi expuse în această săptămână în cadrul unei expoziții la Biblioteca județeană din Oradea.
