Sfântul Grigorie Palama propune credincioșilor săi din orașul Tesalonicului un ciclu de Omilii adaptate ritmului liturgic anual. Am amintit într-un articol anterior că urmează ordinea Evangheliilor Octoihului, Triodului sau Penticostalului, lucru firesc pentru orice preot sau episcop care dorește să ofere o regularitate interpretărilor Scripturii.
Bineînțeles că Sfântul Grigorie se preocupă în aceeași măsură și de cuvântările rostite la marile praznice împărătești (Nașterea Domnului, Boboteaza, Învierea, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului). Se observă însă că omiliile dedicate acestor sărbători sunt mult mai doxologice, impregnate de duhul de bucurie al praznicului respectiv. Dacă omiliile duminicale regulate tind spre o exegeză a pericopei citite în ziua respectivă, omiliile marilor sărbători devin ele însele text liturgic, asemănându-se în bună măsură cu stihirile Vecerniei sau Utreniei.
„Cel ce șade pe heruvimi vine azi ca un prunc”
Iată, spre exemplu, un mic fragment din Omilia rostită la sărbătoarea Nașterii Domnului: „Cel ce șade pe heruvimi, Dumnezeu, vine azi pe pământ ca un prunc; vine Cel la care serafimii cei cu șase aripi nu pot să privească și nu numai că nu pot vedea ființa Lui, dar, nici strălucirea slavei Lui neputând-o privi neabătut, sunt nevoiți cu aripile să își acopere fețele. Cel care pe toate le ține, Cel care a legat pe diavolul, este înfășurat în scutece mici și legat cu modeste legături și cingători. Cel care are bogăția comorii nedeșertate vine să rabde o atât de lucie sărăcie, încât nu are loc nici într-o casă de oaspeți”.
(Mai multe detalii în Ziarul Lumina)
