Anul omagial euharistic și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni

Sfântul Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Ro­mâ­ne, în șe­din­ța sa de lucru din 29 octombrie 2012, a examinat referatul Cancelariei Sfân­tului Sinod în legătură cu inițiativele Pa­tri­ar­hului României privind decla­rarea anului 2014 în Patriarhia Română ca „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii)” și „Anul comemorativ al Sfin­ților Martiri Brâncoveni”.

În referatul prezentat, s-au men­ționat mai întâi ur­mă­toa­re­le două aspecte:

1. Inițiativa privind pro­cla­ma­­rea în anul 2014 a „Anului o­ma­gial euharistic (al Sfintei Spo­­ve­danii și al Sfintei Îm­păr­tășanii)” are ca scop să a­ducă, astăzi, în centrul mi­siu­nii Bi­se­ricii: redes­co­pe­ri­rea Tainei Spo­vedaniei, ca mij­loc de reconciliere, vinde­ca­re, înnoire spirituală și sfin­țire a vieții credincioșilor; evi­den­țierea im­por­tan­ței și obligativității Tainei Spo­ve­da­niei, ca pregătire pentru pri­mirea Sfintei Euharistii; pre­gă­ti­rea și primirea la timp a Sfintei Împărtășanii ca mij­loc de sfințire și înnoire a vie­ții; intensificarea participării la Sfânta Liturghie, ca pregustare a prân­zu­lui în Îm­pă­ră­ția lui Dum­nezeu și manifestare concretă a unității Bisericii; pri­mi­rea Sfin­tei Împărtășanii ca izvor tainic de putere a învierii și vieții veșnice; importanța Sfintei Îm­păr­tă­șanii, ca izvor de iubire jert­felnică și iertătoare a lui Hristos; va­lo­rificarea roadelor primirii Sfintei Îm­păr­tășanii în viața preotului, a creștinilor și a comunității.

2. Inițiativa privind procla­ma­rea în anul 2014 a „Anului comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni” are în vedere cinstirea după cuviință, la îm­pli­ni­rea a 300 de ani de la moartea lor martirică, a Sfinților Martiri Brân­coveni: Constantin Vo­ie­vod cu cei patru fii ai săi, Con­stan­tin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache.

În continuare, s-a precizat faptul că aceste inițiative ur­mă­resc în special ur­mă­toa­rele aspecte: pregătirea din timp a e­ve­ni­mentelor, prin stu­dii, articole, cărți de reflecție și manifestări cu ca­rac­ter liturgic, du­hov­ni­cesc, cultural-educativ, social-fi­lan­­tro­pic și teologic-științific la toate nivelurile, dar mai ales la cel parohial; organizarea de congrese, colocvii, seminarii, confe­rin­țe pre­o­țești cu tema: „Anul o­magial euharistic (al Sfintei Spo­vedanii și al Sfintei Îm­păr­tă­șanii)” și cu tema „Anul co­memorativ al Sfin­ților Mar­tiri Brân­coveni”; evi­den­ție­rea temelor și a activităților organizate prin mij­loacele media și publicistice ale Bisericii noastre; evaluarea, la încheierea anului, a mo­dului de aducere la în­de­pli­nire în eparhii a programului-cadru de celebrare a celor două teme propuse pentru anul 2014.

În referatul întocmit de Can­celaria Sfântului Sinod a fost prezentat și următorul program-cadru pentru rea­li­zarea proiectului, sub aspect religios-du­hov­ni­cesc, cultural-editorialistic și mediatic, inti­tulat „2014 – Anul omagial euharistic (al Sfintei Spo­vedanii și al Sfintei Îm­păr­tă­șanii) în Patriarhia Română„:

I. În primul semestru al a­nu­lui 2014, tema va fi tratată sub genericul „Sfân­ta Spo­ve­danie și Sfânta Îm­păr­tă­șanie sub aspect biblico-patristic, dogmatic-mo­ral, liturgic și pastoral „ și pre­zentată astfel:

A. SFNTA SPOVEDANIE.

1. Prezentare biblico-pa­tris­tică:

a) Pocăința sau mărturi­sirea păcatelor în Sfânta Scriptură: prefigurare în Vechiul Tes­ta­ment (modele de pocăință, po­căința individuală și pocăința colectivă, propovăduirea po­că­in­ței) și realitate în Noul Tes­ta­ment (Hristos a instituit și a să­vârșit Taina Spovedaniei; Hris­tos a împărtășit darul vindecării odată cu iertarea păcatelor; Hris­tos le-a dat Apostolilor și ucenicilor săi puterea de a ierta păcatele deodată cu instituirea Tainei Preoției; mărturisirea pă­ca­telor în propovăduirea Sfin­ților Apostoli).

b) Pocăința sau Taina Spo­ve­daniei în perioada patristică. Sfinții – mari dascăli ai pocăinței și rugători pentru cei ce se luptă cu păcatul sau se curăță de el prin pocăință.

c) Sensurile și sem­ni­fi­ca­țiile Tai­nei Spovedaniei în teologia și spiritualitatea ortodoxă contemporană.

d) Taina Spovedaniei ca mij­­loc de vindecare spirituală și a­pro­piere de Dum­nezeu într-o lume secularizată.

2. Spovedania ca Taină a Bi­se­ri­cii și ca act de re­naș­tere spirituală: pocăință; peni­tență; măr­tu­risire sau spo­ve­danie; al doi­lea botez; iertare sau dezlegare; punte de scă­pare; împăcare; re­integrare în comuniunea Bi­se­ricii.

3. Elementele constitutive ale Tainei Spovedaniei: că­in­ța (pă­re­rea de rău) sinceră, întreagă și de bunăvoie pentru păcatele săvârșite, unită cu hotărârea fer­mă de a începe o viață nouă; mărtu­ri­sirea păcatelor înaintea du­hovnicului; dezlegarea (ier­­ta­rea) păcatelor primită de la Hristos prin duhovnic sau o­pri­rea (amânarea) de la Sfân­ta Îm­păr­tășanie în scopul îndreptării și în­să­nă­toșirii morale a peni­ten­tului; în­de­plinirea canonului de po­că­ință (a epitimiilor) pri­mit de la duhovnic.

4. Taina Spovedaniei sub aspect dogmatic-moral și li­turgic:

a) Săvârșitorul Tainei Spo­­ve­da­niei: în chip ne­vă­zut, Hristos Domnul, iar în chip văzut, ar­hi­e­reii, precum și preoții du­hov­nici, care au primit prin hirotesie puterea de a lega și dezlega păcatele.

b) Primitorul Tainei Spove­da­niei: orice membru al Bi­se­ricii (cleric, monah, mirean) îm­po­vă­rat de păcate și care dorește iertarea de acestea și împăcarea cu Dumnezeu.

c) Timpul spovedaniei: ca o­bli­gație personală, de fiecare dată când credinciosul se simte îm­povărat de păcate, se căiește și dorește iertarea păcatelor; ca obligație obștească, legat de pri­mirea Sfintei Împărtășanii, cel puțin în cele patru mari posturi de peste an; copiii până la 7 ani pot primi Sfânta Îm­păr­tășanie fără spovedanie.

d) Locul spovedaniei: în bi­serică, în fața icoanei Mân­tu­i­to­ru­lui Hristos, Care primește po­căința și iartă păcatele, preotul fiind doar martor. În cazul bolnavilor și al celor privați de libertate, spovedania se oficiază în locurile în care aceștia se află (acasă, spital etc.).

5. Diferențe confesionale cu privire la Taina Spovedaniei.

6. Inovații și încălcări ale nor­melor liturgice și canonice pri­vind Taina Spovedaniei: graba și neatenția preotului la spovedania credinciosului (mai ales în ajunul marilor praz­ni­ce); lipsa de tact, prudență, înțelepciune, măsură și echilibru în scaunul de spovedanie; excesul de ico­no­mie sau de acrivie în aplicarea epitimiei, fără a se ține seamă de rolul tămăduitor al acestora și de folosul du­hovnicesc pe care trebuie să-l aducă spovedania; practicarea mărturisirii comune (mai ales a copiilor de peste 7 ani sau când fiecare își spune pă­catele în gând fără a fi auzite de du­hovnic); încălcarea secre­tu­lui spovedaniei; schimbarea deasă a duhovnicului, fără încu­viin­țarea sa; spovedania interesată (căutarea unui duhovnic lesne iertător) și spovedania incompletă/falsă (mărturisirea par­țială a pă­ca­te­lor la un du­hov­nic sau altul); lipsa rugăciunii și a examenului de conștiință îna­intea spo­ve­daniei; lipsa epi­ti­miei la în­che­ierea spovedaniei, ca mijloc de îndreptare și de întărire pe calea virtuții.

7. Rolul Tainei Spovedaniei în pastorația individuală a cre­dincioșilor: mijloc de exercitare a misiunii preotului de slujitor, în­vă­țător și îndrumător spiritual al credincioșilor.

8. Roadele duhovnicești ale spo­vedaniei: redobândirea stării de curăție primite la botez; eli­be­rarea de pedeapsa pentru pă­cat și redarea nădejdii în viața veș­ni­că; sprijin și călăuzire pe calea sporirii în virtute; redes­co­pe­rirea dreptei viețuiri prin po­că­in­ță; mijloc de vindecare de pă­cat, de înnoire sufletească și de integrare în comuniunea Bi­se­ri­cii; sfințirea vieții și dobândirea bucuriei Învierii; împăcarea și refacerea comuniunii cu Dum­nezeu, izvorul Bucuriei.

B. SFNTA ÎMPĂRTĂȘANIE.

1. Prezentare biblico-patristică:

a) Taina Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii în Sfânta Scriptură: prefigurare în Vechiul Testament: jertfa de pâine și vin a lui Mel­chisedec (Fa­cere 14, 8); Isaac adus spre jert­fă de Avraam (Facere 22, 7-14); mielul pascal (Ieșirea 12, 1-13); jertfa lui Moise (Ieșirea 24, 8, 11); mana cerească (Ieșirea 16, 32); pâi­nile punerii înainte (Ie­șirea 5, 30), și realitate în Noul Tes­ta­ment: Hristos Dom­nul, Jertfă și Jertfitor (Cina cea de Taină, Jertfa de pe Cruce, Cina din Emaus); frângerea pâi­nii de către Sfinții Apostoli; Sfân­ta Împărtășanie în predica și slujirea Sfinților Apostoli.

b) Taina Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii în scrierile și în lucrarea pastorală a Sfinților Părinți.

c) Sensurile și semnificațiile Tai­nei Sfintei Împărtășanii în teologia și spiritualitatea ortodoxă contemporană.

d) Taina Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii ca mijloc de vindecare spirituală într-o lume secularizată.

2. Sfânta Împărtășanie ca Tai­nă, ca jertfă și ca actualizare a jertfei de pe Cruce:

a) Cina cea de Taină ca moment al instituirii Tainei Sfintei Împărtășanii și ca anticipare tainică a jertfei lui Hristos de pe Golgota și a Învierii Sale, actua­li­zate continuu în Jertfa Eu­ha­ristică.

b) Hristos Domnul Cel jertfit și înviat, prezență reală în elementele euharistice transformate prin invocarea Sfântului Duh de către preot și comunitatea credincioșilor.

c) Sfânta Euharistie ca jertfă reală și nesângeroasă a Tru­pu­lui și Sângelui lui Iisus Hristos îl aduce pe om în comuniune cu Hristos Cel înviat și îi imprimă capacitatea jertfei de sine în Biserică.

d) Sfânta Euharistie – mijloc de comuniune între Hristos și Bi­serică. Coborârea neîncetată a lui Hristos în Biserică, izvor al unității reînnoite a Bisericii și a sfințirii credincioșilor.

e) Prezența lui Hristos în Eu­ha­ristie, sădire și cultivare a vie­ții celei noi în persoana cre­dinciosului și responsabilizarea a­ces­tuia față de semeni și în­treaga creație.

f) Jertfa euharistică ca moment de intensificare a unirii între Hristos și mod de prelungire în om a relațiilor de iubire intratreimice, în interiorul Bi­sericii.

g) Sfânta Euharistie, act co­mu­nitar de mulțumire adusă de poporul credincios spre sla­va lui Dumnezeu și de coborâre sfin­ți­toare a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.

h) Sfânta Euharistie (Îm­păr­tă­șirea Euharistică) ca pregus­tare a prânzului și a bucuriei du­hovnicești din Împărăția lui Dumnezeu, arvună dată cre­dincioșilor ca pregătire pentru În­vierea de Obște și viața de veci.

3. Taina Sfintei Împărtășanii sub aspect liturgic:

a) Săvârșitorul Tainei Sfintei Îm­părtășanii: Hristos Domnul, în chip nevăzut, iar arhiereul sau preotul, ca slujitor văzut și ca reprezentant al Bisericii.

b) Primitorul Sfintei Îm­păr­tă­șanii cu Trupul și Sângele lui Hristos: orice membru al Bi­se­ri­cii pregătit și vrednic, care a primit dezlegare de la duhovnic, cu excepția celor fără discer­nă­mânt, a celor scoși din Biserică pentru motive de erezie și schi­mă, precum și a apostaților.

c) Timpul/frecvența Sfintei Îm­părtășanii: cel puțin în cele patru mari posturi de peste an, la 40 de zile (Sfântul Simeon al Tesalonicului) sau ori de câte ori credinciosul este pregătit și a primit dezlegarea duhovnicului de a se împărtăși.

d)Locul primirii Sfintei Îm­păr­tășanii: în biserică, la momentul cuvenit din Sfânta Li­tur­ghie, în fața ușilor împărătești. Credincioșii bătrâni sau bolnavi se împărtășesc la locurile în care se află (acasă, spital etc.), cu pre­gătirea cuvenită, din Agnețul pregătit în Joia Mare pentru îm­părtășirea grabnică.

4. Condițiile principale pentru primirea Sfintei Îm­păr­tă­șanii: spovedania și primirea dez­legării duhovnicului; îm­pă­ca­rea cu semenii; postul minim sta­bilit de duhovnic (în afara pos­turilor mari); împlinirea ca­no­nului primit de la duhovnic; citirea rugăciunilor pregătitoare pentru primirea Sfintei Îm­păr­tă­șanii; primirea Sfintei Îm­păr­tă­șanii „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”.

5. Diferențe confesionale cu pri­vire la Taina Sfintei Îm­păr­tă­șanii (Jertfei Euharistice).

6. Inovații și abateri de la nor­mele liturgice, canonice și pastorale privind Taina Îm­păr­tă­șa­niei: păstrarea Sfintelor Taine în casa preotului pentru trebu­in­țe grabnice; comportament ne­a­decvat și ținută ne­co­res­pun­ză­toare la folosirea și purtarea Sfin­telor Taine; săvârșirea Sfin­tei Liturghii fără împărtășirea credincioșilor care s-au pregătit; primirea la Sfânta Împărtășanie fără spovedanie și dezlegare de păcate; lipsa pregătirii (postul, viață cumpătată și necitirea pravilei) înainte de primirea Sfintei Împărtășanii; acordarea Sfintei Împărtășanii celor inconștienți, aflați pe patul de moarte sau celor fără discer­nă­mânt; împărtășirea credinciosului în numele celor morți; practica primirii Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii în Joia Mare pentru tot anul.

7. Importanța Sfintei Îm­păr­tă­șanii în pastorația individuală și colectivă a credincioșilor: datoria preotului de a catehiza despre importanța pregătirii și primirii Sfintei Împărtășanii, despre condițiile primirii și despre abaterile care ar putea fi să­vârșite de credincioși în le­gă­tu­ră cu Taina Sfintei Îm­păr­tă­șanii.

8. Roadele Sfintei Îm­păr­tă­șanii: primirea iubirii jertfelnice și iertătoare a lui Hristos pentru dobândirea vieții de veci; izvor de lumină și de credință pentru a înțelege rostul vieții noastre pe pământ; izvor de iubire curată și sfințenie în familie și societate; izvor de curaj și dreptate pentru a lupta împotriva păcatului și a răutăților de tot felul; izvor de tărie și speranță pentru a birui în ispite, în suferință și durere; izvor de iubire milostivă pentru a ajuta pe cei bolnavi și în lipsuri; intensificarea vieții du­hov­ni­cești personale și a vieții comunitare în Biserică.

II. În al doilea semestru al a­nu­lui 2014, tema va fi tratată com­plementar sub genericul „A­nul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni„ și prezentată astfel:

1. Contextul politic, social, cul­tural și religios la urcarea pe tron a Sfântului Martir Con­stan­tin Brâncoveanu (29 octom­brie 1688).

2. Demnitate, responsabilitate și smerenie în asumarea dom­niei și a conducerii Țării Ro­mâ­nești, caracteristici ale unui adevărat domn creștin al Țării Românești.

3. Țara Românească în timpul domniei Sfântului Martir Con­stan­tin Brâncoveanu: centru diplomatic, cultural și politic european. De la voievozii răz­boi­nici la voievozii diplomați.

4. Recunoașterea europeană a meritelor și contribuției cultu­rale, politice și diplomatice a Sfân­tului Martir Constantin Brâncoveanu (1679 – Diploma de nobil ardelean și conte al Un­ga­riei; 1698 – Diploma de prinț al Sfân­tului Imperiu și titlul de Illustrissimus, printre primii cavaleri ai Ordinului „Sfântul An­drei”, primit de la țarul Petru I al Rusiei; 1699 – primirea domniei pe viață din partea sultanului otoman).

5. Însușirile intelectuale și mo­rale ale Sfântului Martir Con­stantin Brâncoveanu: îm­po­dobit cu învățătură, a îngrijit țara cu adâncă pricepere și înaltă priveghere, cu blândețe și răbdare, cu înțelepciune și multă bunătate, dăruite de Dum­nezeu.

6. Educația culturală, in­te­li­gen­ța și formația politică a Sfân­tului Martir Constantin Brân­co­veanu în slujba unității poporului român: menținerea auto­no­miei Țării Românești, apărarea românilor din Transilvania și strângerea relațiilor cu domnitorii Moldovei.

7. Apărător al intereselor re­li­gioase ale românilor din Tran­silvania: păstrarea credinței or­to­doxe, eliberarea din închisoare a mitropolitului Sava Bran­co­vici, păstrarea integrității Or­to­do­xiei în Transilvania împotriva tendințelor catolicizante.

8. Ctitor de artă și cultură ve­che românească: Academia Dom­nească din București, Bi­se­ri­ca „Sfântul Gheorghe” Nou (București), Mănăstirea Hurezi (jud. Vâlcea), Mănăstirea Brân­co­veanu (jud. Brașov), Palatul Mogoșoaia, scrisul și tiparul în timpul său.

9. Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu și preocupările sale în domeniul asistenței sociale: grija față de cei săraci, Așezămintele de la Colțea, spitalele „Sfântul Pantelimon„, „Sfân­tul Visarion” și Dudești.

10. Sprijinitor al Răsăritului creștin în vremuri tulburi: ti­pa­rul bisericesc în diferite limbi străine destinat Bisericilor ortodoxe surori aflate în suferință (greacă, siriană, arabă, cauca­zi­ană), găzduirea de patriarhi, mitropoliți și dascăli din O­ri­en­tul creștin, generoase donații pentru sprijinirea locurilor sfin­te ale Ortodoxiei.

11. Destinul comun al Sfân­tu­lui Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești (1708-1716), contemporani și ostenitori în slujirea culturii și educației, martiri pentru apărarea credinței ortodoxe.

12. Importanța martiriului Sfin­ților Brâncoveni pentru cre­dința ortodoxă și neamul românesc.

13. Recunoștință și sfințenie: a­ducerea osemintelor sale în țară (1720), primul parastas la mormântul voievodului (1914), pași pe calea cinstirii sale ca sfânt (1932 – depunerea osemin­telor în altarul Bisericii „Sfântul Gheorghe” Nou din București, 1934 – reînhumarea osemintelor cu cinstea cuvenită unui vo­ie­vod), proclamarea canonizării Sfinților Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache, prin hotărârea Sfântului Sinod din 19 iunie 1992.

14. Sfinții Brâncoveni în con­ști­ința, cultura și spiritualitatea românească, la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor.

III. Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Tri­nitas, Trinitas TV, Ziarul Lu­mina) va realiza programe și emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc., pentru promovarea, în anul 2014, în Patriarhia Română, a „Anului o­ma­gial euharistic (al Sfintei Spo­ve­danii și al Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii)” și a „Anului comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”. În acest scop, se va solicita colaborarea centrelor eparhiale pentru identificarea în biserici și mănăstiri, precum și în bi­blio­teci a celor mai frumoase și re­pre­zentative fresce, icoane, mi­nia­turi, broderii și țesături, mo­zaicuri și vitralii, reprezentând: Taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, scene biblice re­dând pocăința unor personaje biblice din Vechiul și Noul Tes­tament, jertfele Vechiului Tes­ta­ment (Melchisedec, Avraam, Moise), Cina cea de Taină, Cina din Emaus, Liturghia cerească, mari dascăli ai pocăinței din rândul Sfinților Părinți. De ase­menea, va fi valorificat, prin mij­loace specifice, patrimoniul isto­ric, cultural-artistic al epocii brân­covenești (monumente bisericești și civile, pictura bisericească, tipar, cronici, documente istorice etc.) din țară și străinătate.

IV. Realizarea de studii, comentarii, bibliografii și cărți de reflecție cu conținut biblico-pa­tris­tic, dogmatic-moral, liturgic, catehetic, pastoral, social-filan­tropic, ecumenic și cultural-istoric pentru prezentarea „A­nu­lui omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Îm­păr­tă­șanii)” și a „Anului comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni” în cadrele prezentate la paragrafele I și II, precum și ti­pă­ri­rea acestora în publicațiile bi­sericești centrale și eparhiale, în volume și monografii editate de tipografiile Patriarhiei Române și ale centrelor eparhiale.

V. La nivelul Patriarhiei Ro­mâ­ne se va organiza un congres euharistic internațional, iar la ni­velul eparhiilor și al in­sti­tu­ți­i­lor de învățământ teologic se vor organiza dezbateri, colocvii și se­minarii pe tema „Anului omagial euharistic (al Sfintei Spo­ve­danii și al Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii)”. Rezultatele vor fi publicate într-un volum academic. De a­se­menea, se vor organiza un simpozion național dedicat „Anului comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”, precum și dezbateri, colocvii și seminarii în e­par­hii și instituțiile de învățământ teologic pentru valorificarea moștenirii istorice, cultural-istorice și spirituale a epocii brâncovenești.

VI. În cursul anului 2014, se vor organiza expoziții de icoane, fresce, mozaicuri reprezentând Taina Spovedaniei și Sfânta Îm­păr­tășanie, scene biblice redând pocăința unor personaje biblice din Vechiul și Noul Testament, jertfele Vechiului Testament (Mel­chisedec, Avraam, Moise), Cina cea de Taină, Cina din E­maus, Liturghia cerească, mari dascăli ai pocăinței din rândul Sfinților Părinți. La nivelul Pa­triarhiei Române, se va organiza o expoziție națională despre moș­tenirea istorică, spirituală și culturală a epocii brâncovenești, prin grija Sectorului Cultură și patrimoniu religios și colaborarea cu eparhiile în care a­ceasta este marcantă.

VII. În cursul anului 2014, se vor organiza pelerinaje în țară și străinătate la locurile unde au viețuit mari duhovnici ai Or­to­do­xiei, precum și la locurile le­ga­te de viața, martiriul și moș­te­nirea culturală a Sfinților Brân­coveni.

VIII. Ca parte a programului-cadru național bisericesc, la Con­ferința pastoral-misionară semestrială din primăvara a­nului 2014, se va trata tema „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Îm­păr­tă­șanii) în Patriarhia Română”, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Con­fe­rința pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2014, se va trata tema „Anul comemorativ al Sfinților Mar­tiri Brâncoveni”, în cadrele pre­zentate la paragraful II, cu posibilitatea aprofundării acestora și la conferințele preoțești administrative lunare stabilite de fiecare eparhie, precum și în cadrul cercurilor pastorale.

IX. În cadrul manifestărilor dedicate „Anului comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni„ se vor organiza ședințe comune ale Sinoadelor mitropolitane ale mi­tropoliilor care dețin monumente brâncovenești reprezentative, dacă este posibil în lo­ca­ți­i­le acestora, pentru comemorarea adecvată a acestor ctitori de cultură veche românească, apărători și mărturisitori ai Ortodoxiei.

X. În luna octombrie din anul 2014, la Palatul Pa­tri­arhiei se va organiza o ședință solemnă a Sfântului Sinod cu tema „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Îm­păr­tă­șa­nii)” și „Anul comemorativ al Sfinților Mar­tiri Brâncoveni” în Patriarhia Română.

În urma discuțiilor care au avut loc în plen, la propunerea Comisiei teologice, liturgice și didactice, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Aprobă inițiativele Prea­fe­ricitului Părinte Patriarh Daniel privind declararea în Patriarhia Română a anului 2014 ca „Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii)” și ca „Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”.

2. Aprobă programul-cadru național bisericesc în 10 puncte (I-X), redat în prezentul referat, care va fi adus la cunoștința eparhiilor, în vederea realizării proiectului sub aspect liturgic, cultural și mediatic intitulat „2014 – Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii)” și „Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni” în Patriarhia Română.

3. Aprobă ca în toate insti­tu­țiile bisericești centrale și e­parhiale, precum și în fiecare instituție de învățământ teologic să se ia măsurile necesare pentru a ilustra programul-cadru național bisericesc inti­tulat „2014 – Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii)” și „Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni”, prin acțiuni și manifestări locale (media, publicistice, conferințe, întruniri, simpozioane și seminarii pastorale, teologice, catehetice, du­hov­nicești), prin contribuția ierarhilor, a profesorilor de teologie, a preoților și monahilor, precum și a altor specialiști.

4. Aprobă ca, la Conferința pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2014, să se trateze tema „2014 – Anul o­magial euharistic (al Sfintei Spo­vedanii și al Sfintei Îm­păr­tă­șanii)” în Patriarhia Română, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Conferința pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2014, să se trateze tema „Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brân­coveni”, în cadrele prezentate la paragraful II, cu posibilitatea aprofundării acestora și la conferințele preoțești administrative lunare stabilite de fiecare eparhie, precum și în cadrul cercurilor pastorale.

Cu binecuvântare și dragoste în Hristos,

Președintele Sfântului Sinod,

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureștilor,

Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al tronului Cezareei Capadociei și

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Secretarul Sfântului Sinod

† Ciprian Câmpineanul

Episcop-vicar patriarhal

(în prezent, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei)