Să rămânem blânzi și liniștiți față de toate cele ce ni se întâmplă fără voia noastră, darnici cu săracii, primitori de străini, gata de ajutor, după putere, față de cei ce au trebuință de ocrotire, de un suflet și de un gând cu prietenii, apropiați celor cunoscuți, la îndemâna celor mai smeriți, împreună pătimitori și de oameni iubitori cu cei bolnavi, îndelung răbdători cu cei ce se mânie, iertători ai celor ce greșesc, mângâietori celor întristați.
Și, ca să spun simplu, să ne facem tuturor toate pentru frica de Dumnezeu și pentru amenințarea viitoarei judecăți așteptate a lui Hristos. Căci fără cele înșirate nu poate avea nimeni nădejde de mântuire.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea întâi, Ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 45)
