Cine are viața curată, neprihănită; cine are știința gândului său curată, cine nu are impedimente canonice și este dezlegat de duhovnic, poate să se împărtășească, iar cine nu este mărturisit și dezlegat de duhovnic și n-a făcut canonul dat, nici nu se poate apropia de împărtășanie. Că și o dată în an de se va împărtăși, ca Iuda este, care o dată s-a împărtășit și a intrat satana în el și L-a vândut pe Domnul.
Dacă nu-i vrednic cineva, nici o dată pe an să nu se împărtășească. Ai văzut ce zice în Cuvântul 53, Sfântul Ioan Gură de Aur: „Și voi, preoților, care dați Preacuratele Taine, nu mică muncă zace asupra voastră, dacă știți pe cineva nevrednic, de-l veți împărtăși cu aceste Preaînfricoșătoare și Preasfinte și Dumnezeiești Taine. Și dacă te temi tu, o preotule, că cel ce vine la tine este sachelar, adică general, sau ipat, adică prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroană pe cap, adică împărat, și te temi că se va supăra că nu-i dai împărtășania, dacă te temi tu, adu-l la mine! Tot trupul meu îl voi da să-l ardă, mai înainte de a da Trupul cel Preasfânt și Preacurat celui nevrednic. Tot sângele meu îl voi vărsa mai înainte de a da Sângele, atât de înfricoșat și Preasfânt la cel ce nu-i vrednic”.
(Din cuvintele părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și pentru veșnicie, O sinteză a gândirii părintelui Cleopa în 1670 de capete, Ed. Teognost, Cluj Napoca, 2004, p. 272-273.)
