Nimeni din oameni nu poate să pretindă că s-a pregătit vreodată cât trebuie pentru primirea înfricoșatelor Taine ale Trupului și Sângelui Domnului. Dar nici nu trebuie să cadă în deznădejde și neglijentă, din pricina acestei nevrednicii. Noi suntem datori să ne pregătim după puterea noastră, iar pe cele ce nu putem a le împlini să le lăsăm pe seama milei și îndurării lui Dumnezeu, Care n-a venit să cheme pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință și Care știe totdeauna și neștiința, și neputința noastră. Preabunul, Preaînduratul, Preamilostivul și Atotștiitorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Așadar, de la cel bolnav și neputincios El nu cere post, privegheri, mătănii și altele de acest fel pentru a se putea împărtăși cu Sfintele Taine, nici de la cel sărac nu pretinde milostenie, ci numai trei lucruri:
1. Spovedanie curată și împăcare cu toți.
2. Smerenie a inimii, cu umilință.
3. Rugăciune de mulțumire, adică să se roage în toată vremea lui
Dumnezeu și să-I mulțumească pentru boala, suferința, neputința și sărăcia ce i s-au dat, căci atât sărăcia, cât și boala și suferința smeresc inima omului. „Inimă înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi”. (Din cuvintele părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și pentru veșnicie, O sinteză a gândirii părintelui Cleopa în 1670 de capete, Ed. Teognost, Cluj Napoca, 2004, p. 273.)
