În prima duminică din perioada premergătoare Postului Mare (a Triodului), Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a oficiat slujba Sfintei Liturghii la altarul unuia dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Oltenia, Mânăstirea Jitianu din localitatea doljeană Braniște. Cu acest prilej, tânărul teolog Grigore Gaftonie a trăit momentele unice și de înaltă bucurie duhovnicească ale hirotoniei întru diacon, pe seama Parohiei Orășani din Protoieria Craiova Sud, după cum a precizat Diacon Gheorghe Cioiu.
În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Irineu a detaliat principalele învățături desprinse din pericopa evanghelică duminicală („Pilda vameșului și a fariseului”, Luca 18, 10 – 14). „Reținem din textul evanghelic al acestei duminici că fariseul s-a întors acasă de la templu mai puțin îndreptat decât vameșul din cauza mândriei. Căci ne spune Mântuitorul Hristos: Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța (Matei 23, 12)” Nu numai cu fapta și cuvântul, dar și cu mintea trebuie să ne smerim înaintea lui Dumnezeu pentru că nu suntem decât pământ și cenușă. M-am uitat în morminte și am văzut oase goale și am plâns, spunem la slujba de înmormântare. Văzând așadar neputința și stricăciunea care este în noi, putem oare să ne ridicăm și să ne considerăm mai buni decât semenii de lângă noi, care sunt și ei tot pământ și cenușe? Ce comparații putem găsi între două oale sparte? Ce comparație pot găsi între mine și aproapele meu? Niciuna de esență, pentru că amândoi suntem oameni neputincioși. Singura diferență apare atunci când unul dintre oameni face voia lui Dumnezeu și este bine plăcut Lui. De aceea viața noastră trebuie să aibă la bază iubirea, rugăciunea, smerenia, înfrânarea și nejudecarea semenului de lângă noi. Pentru că ne îndeamnă Mântuitorul: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7, 1). Noi când judecăm nu vedem decât exteriorul, nu știm ce este în cugetul omului care greșește, nu cunoaștem pocăința lui. De aceea toată judecata trebuie să rămână numai la Dumnezeu, Cel care le vede și le știe pe toate. În concluzie, evanghelia acestei duminici ne propune să cugetăm mai adânc și cu mai multă atenție la viața și faptele noastre pentru ca acestea să nu fie marcate de mândria fariseului ci de smerenia și rugăciunea vameșului. Astfel ne vom putea îndrepta, adică ne vom curăți și sfinți spre a fi pregătiți să primim îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos de a moșteni Împărăția Cerurilor. Facă dar Milostivul Dumnezeu ca în sufletele noastre să înflorească permanent rugăciunea vameșului și să se usuce mândria fariseului”, a încheiat IPS Irineu.
Mânăstirea Jitianu este situată la numai câțiva kilometri de orașul Craiova, pe șoseaua Podari – Calafat. Sfântul așezământ are peste șase secole de istorie și tradiție ortodoxă. A fost menționat documentar la începutul secolului al XVI-lea drept ctitorie a boierilor Craiovești, însă, conform tradiției, istoria sa este mai veche, fiind prima biserică ctitorită de Mircea cel Bătrân în amintirea oștenilor căzuți în luptele cu turcii de la Rovine. Edificiul actual al Mănăstirii Jitianu, cu hramul „Sfântul Dimitrie”, s-a construit în perioada 1654 – 1658, de către domnița Bălașa, soția lui Constantin Basarab. Domnitorul Constantin Brâncoveanu construiește chiliile în 1701, iar in 1787 se adaugă o clopotniță, pentru a servi drept turn de apărare. Biserica a fost renovată în perioada 1925 – 1932, iar o altă consolidare s-a efectuat după cutremurul din martie 1977. În prezent funcționează ca mânăstire de călugări cu un număr de opt viețuitori.
