Râvna sa pastorală rămâne pentru noi o pildă grăitoare, iar purtarea cu demnitate a crucii suferinței încununează o viață marcată de dăruire și jertfelnicie.
Din mila lui Dumnezeu am reușit să-i fiu la căpătâi Părintelui Profesor Constantin C. Cojocaru, în ultimele clipe ale vieții sale pământești, rostind rugăciunile de dezlegare, iar după încredințarea sufletului său pe brațele Mântuitorului Iisus Hristos, am putut săvârși prima slujbă de pomenire. Neputând să rămân la Praznicul Înmormântării, doresc să transmit acest mesaj de condoleanțe, întru rugăciune și recunoștință, ca fost elev al sfinției sale la Seminarul Teologic din Suceava.
Părintele Profesor Constantin C. Cojocaru a știut să îmbine în mod armonios slujirea altarului cu activitatea didactică și cu slujirea semenilor. Cursurile susținute la Seminariile Teologice din Mănăstirea Neamț și Suceava și lucrările semnate de sfinția sa exprimă trăsăturile unei biografii intelectuale și preoțești de excepție. Râvna sa pastorală rămâne pentru noi o pildă grăitoare, iar purtarea cu demnitate a crucii suferinței încununează o viață marcată de dăruire și jertfelnicie.
În numele preoților, câțiva dintre ei foști elevi ai sfinției sale, și al credincioșilor din Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, transmitem condoleanțele noastre familiei și credincioșilor din Lunca, rugându-L pe Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul sfinției sale acolo unde drepții se odihnesc și unde iubirea dumnezeiască primește sufletele celor ce-au căutat încă din această viață Împărăția Cerurilor.
Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam !
† MACARIE
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord
Lunca, Vânători-Neamț, 20 februarie 2014
(Sursa: episcopiascandinavia.se)
