Așadar, ca să nu fim osândiți atunci și nici să dăm seama de păcatele noastre, fiecare să-și cerceteze atent conștiința lui; și desfășurând înaintea ochilor întreaga lui viață și cercetând îndeaproape toate păcatele, să-și osândească sufletul care le-a săvârșit, să-și pedepsească gândurile, să-și zdrobească inima, să-și chinuie mintea, să-și pedepsească singur păcatele sale prin osândirea lor, prin căință adâncă, prin lacrimi, prin mărturisire, prin post, prin milostenie, prin înfrânare, prin dragoste, ca, prin orice chip, să putem ispăși aici toate păcatele și să plecăm dincolo cu multă îndrăznire; pe care facă Dumnezeu ca noi toți să o dobândim cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Săracul Lazăr, Despre rugăciune… Ed. IMBOR, p. 37.
