La praznicul Înălțării Domnului, Ziua Eroilor, joi, 29 mai 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la Sfânta Mănăstire Izbuc, străveche vatră de sihăstrie din ținutul Bihorului, unde a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în prezența unui mare număr de credincioși, după cum ne-a transmis Pr. Cristian Rus.
În predica rostită după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a reliefat principalele semnificații ale praznicului împărătesc al Înălțării la cer a Mântuitorului Iisus Hristos:
„Sărbătoarea de astăzi, a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos la cer, la patruzeci de zile după Învierea Sa, ne prilejuiește nouă, tuturor, întâlnirea cu una dintre cele mai frumoase pericope evanghelice și, totodată, cu una dintre cele mai frumoase pericope din Apostol. Este vorba de fragmentul ce încheie Sfânta Evanghelie redactată de Sfântul Evanghelist Luca și, respectiv, începutul cărții Faptele Sfinților Apostoli, redactată tot de Sfântul Evanghelist Luca. (…) Prin această frumoasă rânduială bisericească ortodoxă pe care o întâlnim la praznicul Înălțării Domnului, Dumnezeu ne cheamă pe toți să înțelegem că, așa cum Tatăl L-a dăruit lumii pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, El a viețuit în mijlocul nostru, luându-Și fire omenească, a stat treizeci și trei de ani pe pământ, după care, odată cu Înălțarea la ceruri, S-a așezat de-a dreapta Tatălui, întru mărire, pentru veșnicie, împreună cu firea Sa omenească, de care nu se mai desparte niciodată, lăsându-ne nouă, oamenilor, un mare dar: Sfânta Evanghelie. (…) Este darul pe care Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Veșnic al Tatălui, Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, la plinirea vremii, l-a dat lumii, aducând vestea cea bună a împăcării lui Dumnezeu cu omul, prin înomenirea Fiului Veșnic al Tatălui. Sfânta Evanghelie este, deci, vestea cea bună, Cartea Sfântă, dăruită lumii, care auzind, să creadă, crezând, să se boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, botezându-se, să primească pecetea Duhului Sfânt, să mănânce Trupul Fiului Omului și să bea Sângele Lui, adică să participe la Sfânta Liturghie și să se împărtășească cu Preacuratele lui Hristos Taine, pentru viața cea veșnică. (…) Cântările de la strană din această perioadă, și în mod special la sărbătoarea Înălțării Domnului, au un puternic conținut treimic, deoarece ne aflăm de-acum într-o perioadă de așteptare, de zece zile, până la Pogorârea Duhului Sfânt. Tatăl Îl trimite în lume pe Fiul, Fiul Își împlinește misiunea divină pentru care a venit, mântuirea noastră, murind pe Cruce, pe dealul Golgotei, fiind îngropat, înviind a treia zi, încredințându-i, vreme de patruzeci de zile, pe ucenicii Săi și pe femeile mironosițe, de adevărul Învierii Sale, de faptul că este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, că are trup real, din carne și oase, și nu este doar un duh. (…) La patruzeci de zile de la Învierea Sa, Domnul Hristos Se înalță la ceruri și, apoi, după alte zece zile, la praznicul Cincizecimii, în a cincizecea zi de la Învierea Sa, Îl trimite pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Făgăduința Tatălui, Care Se pogoară în chip de limbi de foc peste Sfinții Apostoli, întemeindu-se Biserica, prin botezul primelor mii de creștini, după porunca Mântuitorului Iisus Hristos: ‹‹Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă›› (Matei 28, 19-20).”
La ora 12, clopotele Mănăstirii Izbuc au fost trase, în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neamul românesc și credința ortodoxă, fiind săvârșită o slujbă de pomenire pentru toți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea și demnitatea poporului român.
După încheierea Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, alături de soborul slujitor, s-a deplasat la noua biserică a mănăstirii, aflată în construcție, unde, în prezența unui mare număr de credincioși, a fost oficiată slujba de sfințire a crucilor care vor fi amplasate deasupra celor cinci cupole ale sfântului locaș. Crucile, realizate după modelul crucilor bisericii Mănăstirii Snagov, au fost executate din profile metalice, îmbrăcate cu tablă de inox și aurite printr-o procedură specială, peste care s-a pus un strat protector consistent pentru rezistență la intemperii. Crucea cea mare, de pe cupola centrală, are o înălțime de patru metri și o lățime de doi metri, iar cele patru cruci mai mici au, fiecare, înălțimea de doi metri și lățimea de un metru.
Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a contribuit și material la realizarea crucilor noii biserici, una dintre cele patru cruci mici, respectiv cea care a fost așezată pe cupola paraclisului dinspre miazăzi, adiacent sfântului altar, ce are ca ocrotitori pe Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena, fiind dania personală a Preasfințitului Părinte Sofronie, în memoria verișoarei sale primare, Dr. Elena Delițoiu din Arad, trecută la cele veșnice în 19 decembrie 2012.
După slujba de sfințire, crucile au fost ridicate și amplasate pe cupolele noului sfânt locaș de la Mănăstirea Izbuc, biserică ce a început a se zidi, pe locul vechii biserici a mănăstirii, în urmă cu patru ani, piatra de temelie fiind sfințită de către Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la 16 mai 2010, având ca hramuri principale „Adormirea Maicii Domnului”, hramul istoric, și „Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic”, iar ca hramuri secundare „Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena” și „Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana, Farmacolitria, Izbăvitoarea de otravă”.
În cuvântul rostit cu acest prilej, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei și starețul Mănăstirii Izbuc, a adus prinos de mulțumire Bunului Dumnezeu pentru bucuria acestui praznic, mulțumind, totodată, Preasfințitului Părinte Episcop Sofronie al Oradiei pentru dragostea, purtarea de grijă și contribuția personală la zidirea noii biserici a mănăstirii, subliniind faptul că, prin construirea noii biserici, și a celorlalte edificii de la Mănăstirea Izbuc, Preasfinția Sa devine al treilea mare ctitor al mănăstirii, după vrednicii de pomenire Episcopi ai Oradiei Roman Ciorogariu și Vasile Coman, care s-au îngrijit în mod special de acest așezământ monahal. Mulțumiri au fost aduse și bunilor credincioși care și-au adus obolul la ridicarea noului sfânt locaș și a celor care au contribuit la realizarea crucilor ce au fost așezate pe cupolele bisericii.
În cuvântul festiv de încheiere, Chiriarhul Oradiei a ținut să felicite pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău pentru frumoasa lucrare duhovnicească, ctitoricească și misionară ce o desfășoară, împreună cu întreaga obște a Sfintei Mănăstiri Izbuc, mulțumind tuturor dreptmăritorilor creștini care au ajutat și ajută la zidirea noii biserici mari a mănăstirii, arătând importanța istorică a evenimentului sfințirii crucilor bisericii noi a străvechii așezări monastice bihorene.
Prin purtarea de grijă și dania personală a Chiriarhului Oradiei, prin osteneala obștii Mănăstirii Izbuc, condusă de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, și prin jertfele bunilor credincioși bihoreni, dar și din alte părți ale țării, noua biserică a așezământului monahal, „Catedrala Munților Codru Moma”, zidită după modelul istoricei biserici a Mănăstirii Ravanița din Serbia, a fost înălțată până la cupole, urmând ca lucrările să continue, în perioada următoare, prin acoperirea turlelor cu tablă de cupru și placarea exterioară cu piatră naturală românească.
Așezământ monahal de la Izbuc este cunoscut în țară, dar și în străinătate, pentru izvorul tămăduitor, Izbuc, dar și datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, existentă în mănăstire încă din momentul întemeierii acesteia, în 1926, copie după icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Dălhăuți, din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei.
