Până la 1918, regimul țarist de ocupație din Basarabia răpită în 1812 dusese o veritabilă politică de deznaționalizare prin rusificarea culturii și spiritualității din acest spațiu românesc. Alături de politica de rusificare, după ocuparea Basarabiei în vara lui 1940, regimul sovietic a vizat în special eliminarea tuturor adversarilor ideologici și sociali, așa cum proclama revoluția bolșevică. Așadar, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, începând cu ora 2:30, cu aprobarea lui Stalin, organele de represiune politică au trecut la reținerea „elementelor antisovietice, moșieri, comercianți, polițiști și jandarmi, primari și refugiații din URSS”, pentru a fi deportate în regiuni îndepărtate din nordul și estul Uniunii Sovietice. Listele întocmite de NKGB includeau peste 32.000 de persoane, din care 6.250 urmau să fie anchetate, în special basarabeni cu funcții în statul român sau care contribuiseră la Unirea de la 1918. Mulți arestați au murit în anchetă în contextul apropierii armatei române eliberatoare, după torturi fizice inimaginabile pentru omul contemporan. Mulți preoți și-au dat viața pentru credință, dintre care enumerăm pe: Alexandru Baltagă, Istrati Chiriță, Dimitrie Ciornei, Vasile Doncilă, Gheorghe Mihalache sau Porfirie Șoimu.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
