Drumul bisericilor de lemn ale Iașilor se încheie la Mădârjac, în buza codrului Mazarari, acolo unde dăinuie, de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, o biserică de lemn cât o cutiuță.
Uitată de autoritățile în drept, deși este declarată monument istoric încă din anul 2004, ctitoria de lemn de la Mădârjac își duce liniștită povara celor mai bine de 230 de ani. Ferită de vânturile năprasnice de perdeaua pădurii ce i se așterne la picioare, bisericuța e cel mai de preț dar al locului. Până spre mijlocul veacului trecut, aici veneau pentru slujbele de duminică sătenii din patru cătune. „Aiasta-i parcela Mazarari din față, dincoace pârâul Sacovăț. Pământ boieresc o fost aista. Până în 1945, patru sate veneau aici, că nu era altă biserică. S-o păstrat bine, că noi, oamenii din sat, am avut grijă de ea. La Mădârjac, să știi matale, sunt oameni tare cuminți, gospodari. Așa era bisericuța și când eram eu copil”, povestește moș Toader Bujor, de 87 de ani.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
