În Duminica a 33-a după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului, 21 februarie 2016, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, la aniversarea a 17 ani de la primirea arhieriei, 21 februarie 1999, după cum a precizat Pr. Cristian Rus.
Credincioșii prezenți în Catedrală Episcopală din Oradea la acest moment aniversar din viața Episcopiei Oradiei s-au putut închina la racla din tezaurul catedralei în care se află fragmente din sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae și Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei.
În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea Pericopei Evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit celor prezenţi semnificaţiile duhovniceşti deosebit de bogate ale cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos din Pilda Vameșului și a Fariseului: „Suntem astăzi în Duminica a treizeci și treia după Rusalii, după numărul anilor pe care i-a trăit pe pământ, până la pătimirea Sa, învierea și înălțarea la ceruri, Domnul nostru Iisus Hristos, Duminica vameșului și a fariseului, când începe perioada Triodului, una dintre cele trei perioade ale anului bisericesc, ce gravitează în jurul Sfântului și Marelui Post, perioadă ce ține zece săptămâni, până la Învierea Domnului. O perioadă de pocăință în care toți credincioșii ortodocși suntem chemați la întoarcere spre Dumnezeu, la părăsirea păcatelor, la desprinderea de cele rele, la apropierea de Dumnezeu Cel Bun și Milostiv”.
„Starea de păcătoșenie a omului este o realitate. Conștiința păcatului este, însă, o lucrare a Duhului Sfânt în inima celui care vrea să fie și să rămână în legătură cu Dumnezeu și care se roagă, iar rugându-se, în lumina Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, vede omul cât este de păcătos, lumină care îl mângâie, îl ajută, nu îl lasă să deznădăjduiască, ci îl întărește, pentru ca, văzându-și păcatele, să strige către Tatăl ceresc, chemându-L în ajutor pe Fiul: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul». Rugăciunea vameșului, «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!», rugăciunea celor cinci cuvinte pe care orice om le înțelege cu mintea sa și le pricepe, le simte în inima sa, este rugăciunea care îl îndreptează pe om, rugăciunea ce ne stă la îndemână tuturor, rugăciunea pe care o putem face tot timpul, rugăciunea de toată vremea, despre care vorbea Sfântul Apostol Pavel când îndemna pe tesaloniceni, și prin ei și pe noi: «Rugați-vă neîncetat!» (I Tesaloniceni 5, 17)”, a mai spus Preasfinția Sa.
În cadrul slujbei, la Ectenia întreită, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire către Atotputernicul și Milostivul Dumnezeu pentru toate darurile revărsate cu îmbelşugare peste Preasfinţitul Părinte Sofronie, în cei 17 ani trecuți de la hirotonia întru arhiereu, petrecută în Catedrala Episcopală Sfântul Ierarh Nicolae din Giula, Ungaria, la 21 februarie 1999.
După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie şi soborul slujitor au oficiat slujba Parastasului, fiind pomeniți: Patriarhul Teoctist al României, Mitropolitul Nicolae al Banatului și toţi ierarhii care au participat la hirotonia Preasfinţiei Sale, trecuți la cele veșnice, Episcopii Roman, Nicolae, Valerian, Vasile și Ioan ai Oradiei, Episcopul Emilian al Alba Iuliei și, mai apoi, al Caransebeșului, împlinindu-se 40 de ani de la întronizarea sa la Alba Iulia și 20 de ani de la înveșnicire, Regina Elisabeta a României, la împlinirea unui secol de la mutarea la Domnul, și Emanoil Gojdu, marele mecena al românilor, de la a cărui naștere, petrecută la Oradea, s-au împlinit în această zi 214 ani, dimpreună cu toţi cei adormiţi din neamul lor.
În încheierea zilei de sărbătoare pentru Chiriarhul Oradiei, pentru clerul și dreptmăritorii creștini din Episcopia Oradiei, a fost oficiat un Polihroniu.
În cuvântul festiv rostit la final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a adus mulţumire Preasfintei Treimi, Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi Tuturor Sfinţilor pentru darurile primite şi ajutorul oferit pe parcursul celor 17 ani de arhierie. De asemenea, Preasfinția sa a evocat personalitatea lui Emanoil Gojdu, care a jertfit tot ceea ce a adunat pe parcursul vieții pământești pentru neamul său, lăsându-și întreaga sa avere, prin testament, spre folosul românilor ortodocși din Transilvania, prin fundația care îi poartă numele.
În această zi de 21 februarie 2016, urmare a îndemnului părintesc al Chiriarhului Oradiei transmis printr-un ordin circular, în toate bisericile parohiale și mănăstirești din cuprinsul Episcopiei Oradiei, după Sfânta Liturghie, s-a oficiat o slujbă de pomenire însoțită de un scurt cuvânt comemorativ-omagial despre personalitatea lui Emanoil Gojdu, fiu iubitor al Bisericii dreptmăritoare și neobosit luptător pentru drepturile românilor din Transilvania.
