S-au împlinit vineri 180 de ani de la nașterea renumitului pictor bisericesc Epaminonda Bucevschi. Acesta a zugrăvit peste patruzeci de iconostase ale bisericilor din Bucovina.
Personalitatea sa a fost prea puţin studiată de-a lungul timpului, nefiind menţionat în marile istorii de artă româneşti, sau atunci când se aminteşte, se aminteşte ori se avansează aprecieri simpliste, uneori chiar eronate, cu toate că în spatele acestui nume se află o operă aparte, precizează Arhid. Vasile M. Demciuc într-un articol publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei.
Epaminonda Bucevschi s-a născut în Iacobeni, județul Suceava, la 3 martie 1843 ca fiu al parohului din sat, preotul Dimitrie şi al soţiei Paraschiva. De la vârsta de 5 ani creşte în satul Ilişeşti, unde tatăl său ajunge paroh, şi unde avea să înfiinţeze o şcoală primară.
După ce termină şcoala primară în 1854, Epaminonda Bucevschi urmează cursurile gimnaziale la Cernăuţi, Beiuş şi Blaj. Urmând dorinţa părintească, tânărul se înscrie în toamna anului 1863 la Seminarul clerical din Cernăuţi şi în paralel cu studiile teologice nu renunţă la talentul său şi timpul liber îl dedică artei, primul care i-a dat îndrumări artistice specializate, recunoscându-i talentul, a fost pictorul vienez Carol Arendt, cel ce zugrăvise iconostasul Catedralei din Cernăuţi în perioada 1863-1864.
Între 1868 – 1874 este bursier la Academia de Arte Plastice din Viena, studiind cu Karlk Blass, Wurzinger şi Josef Ritter von Führich şi apoi cu profesorul Anselm Feuerbach. La Viena avea să lege strânse prietenii cu mulţi tineri aflaţi la studii între care Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu T.V. Ştefanelli Alexandru Chibici -Revneanu Samuil Isopescu ş.a. Între 1867 -1870 a pictat iconostasul Bisericii de piatră din Straja.
Un moment important în viaţa lui Epaminonda Bucevschi a fost Serbarea de la Putna – 1871, el fiind cel care a creat un mediu impresionant din punct de vedere estetic – aşa după cum este consemnat în amintirile multora dintre cei prezenţi, (A.D.Xenopol, I. Slavici s.a.).
Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici avea să-l numească pictor diecezan, calitate în care a decorat câteva din sălile Reşedinţei mitropolitane din Cernăuţi. Astfel în Salonul Roşu Bucevschi i-a portretizat în mărime naturală pe foşii mitropoliţi ai Bucovinei, iar în Salonul Albastru a zugrăvit portretele foştilor episcopi ai Bucovinei de la Dositei Herescu la Evghenie Hacman.
În septembrie 1881 Epaminonda Bucevschi se întâlnea la Cernăuţi cu Episcopul Melchisedec Ştefănescu discutând despre portretul lui Ştefan cel Mare din Tetraevangheliarul de la Humor pentru ca doi ani mai târziu la comanda episcopului de Roman, Epaminonda Bucevschi să execute la Viena portretul lui Ştefan cel Mare în mărime naturală, lucratre expediată în 1884 la Roman, în prezent aflându-se la muzeul de istorie din Roman.
Asemenea surorii sale, Elena şi a multor alte personalităţi din acele timpuri, Epaminonda Bucevschi s-a îmbolnăvit de ftizie – tuberculoză – ale cărei prime semne se fac vizibile în Viena, în perioada în care lucra la icoanele pentru iconostasul Catedralei din Zagreb. Pe acest fond de oboseală cronicizată, Bucevschi încearcă să-şi refacă sănătatea şubrezită şi se retrage în toamna anului 1890 la Poiana Stampei, unde va sta 3 luni, apoi se reîntoarce la Viena şi în cele din urmă la Cernăuţi unde îşi termină călătoria în această lume la 1/ 13 februarie 1891, fiind înmormântat în cimitirul Horecea.
Penelul său a oscilat între pictura religioasă, supusă de multe ori limitărilor spaţiale date de suprafeţele fixe – panouri din iconostase, suprafeţe parietale monumentale de diferite forme (circulare, dreptunghiulare, rombice etc.) şi pictura laică de şevalet .
Potrivit datelor oferite de biobibliografiile dedicate lui Epaminonda Bucevschi, acesta ar fi zugrăvit peste 40 de iconostase în bisericile din Vicovul de Jos, Straja, Bilca, Moldoviţa, Stupca, Poiana Stampei, Gura Humorului, Iaslovăţ, Frătăuţii Vechi, Bălcăuţi, Pârteştii de Jos, Suceava, Bălineşti, Ilişeşti ș.a.
În cele două mari domenii preferate ale sale, portretistica şi iconografia, Epaminonda Bucevschi a căutat cu propriile arme, creionul şi pensonul să atingă perfecţiunea, existând întotdeauna diverse polemici vizând limitele acesteia. Perfecţiunea, în afară de tehnologie, este însă preponderent plictisitoare, obositoare prin chiar exactitatea ei. Aşadar nu i se poate reproşa lui Epaminonda Bucevschi că nu a reuşit să atingă perfecţiunea şi a rămas doar la stadiul de a tinde spre ea.
Chipurile portretizate, laice sau religioase, departe de a fi perfecte, vorbesc despre particularităţile umane, despre reale caractere individuale, despre profile psihologice, conducând ochii privitorului spre desluşirea a ceva mult mai important decât asemănarea perfectă cu realitatea obiectivă : citirea sufletului dincolo de imagine.
Pictorul Epaminonda Bucevschi a trecut la Domnul la 13 februarie 1891 în Cernăuți.
Sursă foto: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
