La Catedrala Patriarhală din București un sobor de ieromonahi și diaconi a oficiat astăzi, 5 martie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, slujba de parastas în amintirea celui ce a fost cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Duminică, 6 martie, se împlinesc 72 de ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire patriarh Miron Cristea, al cărui mormânt se află în Catedrala Patriarhală. Patriarhul Miron Cristea s-a născut în data de 18 iulie 1868, în Toplița, județul Harghita. A studiat la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), apoi la Liceul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (1897-1890) și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895), unde obține doctoratul cu o teză despre „Viața și opera lui Eminescu”.
A fost învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie (1890-1891), secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului. A fost hirotonit diacon necăsătorit la 30 ianuarie 1900, ridicat la rangul arhidiacon pe 8 septembrie 1901, apoi s-a călugărit la Mănăstirea Hodoș Bodrog pe 23 iunie 1902, sub numele Miron.
La 21 noiembrie/3 dec. 1909 a fost ales episcop al Caransebeșului (înscăunat 25 aprilie/8 mai 1910); în această calitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat în fața încercărilor guvernului din Budapesta de a le desființa. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și a fost membru al delegației românilor transilvăneni, care a prezentat actul unirii la București. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
La 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare a fost învestit și înscăunat. La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925. Sub conducerea lui s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar, s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române din 1925. De asemenea, în timpul păstoririi lui, a reapărut revista „Biserica Ortodoxă Română” (1921); a inițiat apariția revistei „Apostolul”, organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1924); s-a îngrijit de traducerea și tipărirea Bibliei sinodale din 1936 , precum și a unor ediții din Noul Testament, a sprijinit tipărirea de cărți teologice în cadrul Editurii Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; a înființat Seminarul teologic „Miron Patriarhul” din Câmpulung (1922) pentru orfanii de război și Academia de Muzică religioasă din București (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la Studii peste hotare și s-a ridicat actualul Palat Patriarhal.
