Recunoașterea europeană a domnitorului Constantin Brâncoveanu

Cercetarea documentelor de cancelarie și a corespondenței voievodale atestă că domnia de mai bine de 25 de ani a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu a fost consolidată prin bune relații întreținute cu marii conducători ai vremii. Domnitorului român i se poate aplica sintagma folosită de cronicarul Miron Costin pentru Radu Mihnea, care „și la turci credință (credibilitate, n.r.), și la creștini laudă avea”.

Evenimentele din anii 1689-1690, când voievodul Con­stantin Brân­co­veanu s-a văzut nevoit să răspundă unor provocări mi­litare externe în urma cărora a fost ocupată capitala Țării Ro­mânești l-au determinat să investească și mai mult în arta diplomației. Ca ortodox, pre­fe­ra anturajul puterilor europene creștine, dezvoltând relația cu Sfântul Imperiu Roman de na­țiune germană, moștenită de la unchiul și predecesorul său, Șer­ban Cantacuzino. Toate a­ceste acțiuni diplomatice au fost făcute cu mare discreție, pentru a nu atrage atenția puterii suzerane turcești. O nouă „cruciadă” era însă imposibilă, mai ales în condițiile în care fran­cezii, prin ambasadorii tri­miși la Înalta Poartă, îi susțineau pe turci pentru a diminua avântul habsburgilor. Politica externă de echilibru a făcut ca Brâncoveanu să nu fie dușman al nici unei puteri vecine, men­ți­nând relații discrete cu fiecare în parte. Condiția pentru o su­punere totală și vădită față de creștini era cea formulată de Șerban Cantacuzino și re­în­noită de Constantin Brân­co­veanu: distrugerea totală a turcilor și a tătarilor. Până atunci, bunele relații se cultivau printr-o diplomație abilă și discretă.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Îmbătrânirea demografică în România

Sociologii şi demografii definesc îmbătrânirea demografică drept creşterea ponderii persoanelor vârstnice – de peste 65 de ani – în cadrul efectivului total al populaţiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârstă – tinerii şi adulţii,…