Au rostit jurământul de credință și l-au semnat pe Sfânta Evanghelie. Acest moment a fost unul plin de emoție și va rămâne veșnic întipărit în sufletele absolvenților de studii de licență de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.
162 de tineri din promoția 2009-2013, 124 de la Pastorală, 17 de la Artă sacră, 12 de la Didactică și 9 de la Asistență socială, au simțit, la sfârșitul săptămânii trecute, binecuvântare din partea dascălilor, a ierarhilor și, deopotrivă, din partea lui Dumnezeu. Absolvenții studiilor de licență au depus sâmbătă, 6 iulie, jurământul de credință față de Biserica din care fac parte și față de învățătura pe care au primit-o în timpul celor patru ani de studiu. Acest moment s-a desfășurat în cadrul Sfintei Liturghii, o slujbă deosebită, săvârșită de Înalt Preasfințitul Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, împreună cu părinții profesori ai așezământului teologic, dar și alături de unii dintre licențiați – deja slujitori ai sfintelor altare.
Întâistătătorul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a rostit un cuvânt de învățătură, în care a atras atenția asupra faptului că jurământul de credință este asemenea unei prelungiri a făgăduinței de la Botez – „mă lepăd de Satana și mă unesc cu Domnul Hristos”. „Jurământul de astăzi este o mărturisire a faptului că nu veți trăda niciodată Biserica din care faceți parte, învățătura pe care ați primit-o și conștiința proprie, care vă apropie de Dumnezeu”, a spus IPS Teofan.
Mărturie în fața lui Dumnezeu
Astfel, jurământul îl așază pe licențiatul în Teologie în stare de fidelitate față de cunoașterea credinței creștine și față de datoria de a deveni mărturisitor ei. „Să apărați cu strășnicie tezaurul celor sfinte mărturisit de Biserică, să nu-l oferiți spre călcare în picioare și să nu deveniți călcători în picioare ai lucrurilor sfinte! Pentru acestea este nevoie să vă împliniți jurământul, ca și cum în fiecare zi v-ați prezenta în fața lui Dumnezeu și ați da mărturie despre el”, a insistat Înalt Preasfinția Sa. Căci, pentru a fi împăcat cu noi înșine și pentru a fi împăcați cu Cerul, se cuvine să dobândim pacea lăuntrică, imposibil de dobândit pentru un călcător de jurământ.
În timpul Sfintei Liturghii a avut loc și hirotonia întru preot a secretarului-șef al Facultății de Teologie, diaconul Adrian Marian Cucu. În același timp, părintele Marcel Cojocaru, spiritualul facultății, a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor.
În întregul său, Liturghia s-a dovedit a fi una de mulțumire pentru toate darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat peste studenți și studente, pe parcursul anilor de studiu. „Să le dăruiască Dumnezeu putere părinților profesori să continue lucrarea, iar voi să sorbiți din învățătura Bisericii cât mai mult și cât mai autentic cu putință. Prin învățătura Domnului Hristos, raportându-vă permanent la ceea ce ați primit în cadrul facultății, să mențineți legătura cu părinții voștri profesori, care nu-și pierd această calitate până la sfârșitul vieții”, a rostit IPS Mitropolit Teofan.
O chemare și o menire specială
După săvârșirea Sfintei Liturghii, sărbătoarea a continuat la Centrul de Conferințe „Providența” al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, unde a avut loc cursul festiv. În deschidere, părintele Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, a spus despre ziua jurământului că reprezintă, atât pentru absolvenții facultății, cât și pentru Biserică, un moment cu importante semnificații academice. „Aceasta este o zi în care absolvenții se întorc înapoi în lumea din care au fost chemați, însă cu o diferență majoră. Căci, în acest timp în care ați urmat lui Hristos, studiind Teologia, dumneavoastră, nădăjduim, v-ați înmulțit credința, v-ați întărit nădejdea și ați sporit în dragoste și, în general, în lucrarea virtuților. Acum, vă veți întoarce în lume însă, dacă ne gândim la cuvintele Mântuitorului, rostite Sfinților Apostoli, că voi nu sunteți din lume, asta înseamnă că dumneavoastră ați avut și o chemare specială, iar de acum înainte veți avea și o menire specială”, a subliniat părintele decan. Dumnealui a evidențiat faptul că misiunea absolvenților este aceea de a duce iubire jertfelnică acolo unde ea nu există sau este înțeleasă în mod greșit, de a duce adevărul acolo unde el nu există, de a duce dreptatea acolo unde ea lipsește, de a duce moralitatea acolo unde ea este foarte firavă – într-un cuvânt, de a lucra pe cât posibil virtuțile.
Moment de bucurie și de meditație
A urmat părintele Daniel Niță-Danielescu, îndrumătorul de an al studenților de la specializarea Teologie Pastorală, care a vorbit despre personalitatea mitropolitului Iacov al doilea Nemțeanul. Acesta a fost arhipăstor al Mitropoliei Moldovei și Sucevei între anii 1792- 1803 – un adevărat model despre cum trebuie să se trăiască învățătura mântuitoare pe care studenții au dobândit-o de-a lungul anilor de studiu. Nu în ultimul rând, a atras atenția asupra faptului că examenele sunt sărbători pentru cei ce le pregătesc și pentru cei ce trăiesc bucuria, frumusețea și emoțiile lor, dar și că momentele festive, precum cel al jurământului, trebuie și pot să devină ocazii potrivite de examinare. Ocazii de exprimare și edificare a ceea ce studenții sunt hotărâți să își asume, să cultive și să mărturisească în viitorul ce le stă înainte.
Cuvântul a fost dat, apoi, prorectorului Gabriel Ovidiu Iancu, reprezentant al Universității „Al. I. Cuza”. În discursul acestuia a fost amintită frumoasa, vechea și trainica legătură ce există, încă de la începuturi, între Facultatea de Teologie Ortodoxă și marea instituție academică.
Teologii, purtători de felinare
Părintele Zamfir Alexandru a vorbit din partea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. A fost vădit cuprins de emoția retrăirii unei clipe care, în viața sa, a avut loc în urmă cu 17 ani și le-a vorbit tinerilor cu sufletul, spre luminarea minții. „Ați venit în urmă cu câțiva ani ca să primiți lumina, ați primit lumina. Mergeți în lume și deveniți generoși dăruitori de lumină! Imaginați-vă lumea ca pe o imensă catedrală și, dacă veți privi lucrurile așa, veți înțelege că Dumnezeu ne-a făcut fiecăruia dintre noi onoarea de a ne invita să-i fim oaspeți și să aducem, la rândul nostru, plusul de frumusețe în lumea creată și pentru noi”, a spus părintele Zamfir. Lumina este salvarea de care avem nevoie pentru viața de aici și pentru pregătirea spre cele veșnice. „Într-o societate înfrigurată, întristată, dezrădăcinată, înstrăinată și îndepărtată de Dumnezeu, o societate egoistă, sunteți chemați să fiți purtători de felinare și să încălziți și să luminați, având grijă să păstrați nestinsă flacăra credinței voastre. Acest lucru, conștienți fiind de faptul că niciodată nu veți fi singuri, ci tot timpul veți fi însoțiți împreună de Hristos, Cel care spune despre sine și noi mărturisim că este Cale, Adevăr și Viață”, a încheiat reprezentantul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Împlinirea dorințelor nerostite
A urmat o ultimă strigare a prezenței, moment înaintea căruia șefa de promoție de la specializarea Teologie Pastorală, monahia Gabriela Șerban, le-a împărtășit celor prezenți din gândurile, amintirile și emoțiile începutului. A vorbit despre cei patru ani de studiu ca despre un miracol. Căci, în viața ei, Dumnezeu a prețuit până și un gând aruncat oarecum la întâmplare și l-a făcut roditor. Așa a ajuns maica studentă la Teologie și așa a ajuns să conștientizeze unul dintre cele mai înfricoșătoare lucruri. „Dacă un gând foarte mic și neluat în seamă a ajuns a se împlini, ce vom face cu miliardele de gânduri pe care le-am primit sau le-am lansat în lume, dacă va veni un timp în care ne vom întâlni cu ele?”, s-a întrebat monahia Gabriela, sădind în sufletele colegilor săi un nou subiect de meditație.
În finalul cursului festiv, Înalt Preasfințitul Teofan a mărturisit faptul că toți cei ce sunt botezați în numele Sfintei Treimi, dar mai ales cei ce au o pregătire deosebită întru mărturisirea Evangheliei sunt chemați să-și apere credința în Dumnezeu, întru apărarea țării, întru apărarea Bisericii și, mai ales, întru apărarea a ceea ce țara are acum mai scump – adică familia. În acest sens, Înalt Preasfinția Sa a punctat faptul că cea mai înaltă demnitate și cea mai frumoasă carieră este aceea de a fi soțul unei soții și tatăl copiilor ei. La fel cum nu există o carieră mai înaltă decât aceea de a fi mamă a copiilor și soție a unui soț.
