La 1 ianuarie 2014, când Biserica Ortodoxă a sărbătorit Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului și pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, la Catedrala patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și cu Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de slujitori, după cum informează Ziarul Lumina.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură, în care a făcut referire la cele trei sărbători pe care creștinii le celebrează pe 1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului; Sfântul Ierarh Vasile cel Mare și Anul Nou civil. „Tăierea-împrejur a Pruncului Iisus, la vârsta de 8 zile, prefigura Botezul. Sfântul Apostol Pavel vorbește despre tăierea-împrejur cea după duh, și anume, tăierea-împrejur ca îndepărtare de la sufletul omului a gândurilor, a cuvintelor și a faptelor rele. Am reținut din tradiția iudaică punerea numelui la 8 zile ale copilului. Numele lui Iisus nu a fost ales întâmplător, nu a fost rezultatul voinței Maicii Domnului sau a dreptului Iosif, ci a fost fixat și făcut cunoscut de Arhanghelul Gavriil înainte de zămislirea Pruncului. Iisus înseamnă „Dumnezeu mântuiește” și conține deci vocația lucrării Sale pe pământ, și anume, mântuirea lumii. La acest nume se mai adaugă Hristos, care înseamnă „Unsul lui Dumnezeu”. Astfel numele Iisus Hristos înseamnă „Dumnezeu este Mântuitor prin Unsul Său!””. Patriarhul României a arătat că numele lui Iisus a fost pus în a opta zi de la naștere, pentru că cifra 8 înseamnă viața veșnică. Este foarte important ca atunci când părinții dau un nume copilului, acesta să fie al unui sfânt, care va deveni ocrotitorul, rugătorul și povățuitorul acelei persoane.
„Harul este temelia creșterii în înțelepciune”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, relatând episodul evanghelic în care Copilul Iisus a rămas la templul din Ierusalim pe când avea 12 ani, „șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i” (Luca 2, 46), a arătat că Iisus cunoștea mai bine conținutul și înțelesul Sfintelor Scripturi decât învățătorii de Lege, pentru că El era Dumnezeu Cuvântul, care a inspirat prin Duhul Sfânt cuvintele Sfintei Scripturi. „Dumnezeu Cuvântul este conținutul spiritual al cuvintelor Sfintei Scripturi. Evanghelia ne spune că „Iisus sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni” (Luca 2, 52). Aceasta înseamnă că El avea o înțelepciune mai înaintată, mai mare decât vârsta biologică, dar și creșterea în înțelepciune și creșterea cu vârsta erau tot lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, harul este menționat la sfârșit ca fiind temelia creșterii în înțelepciune și cu vârsta. Vedem că timpul biologic nu este totdeauna egal cu timpul spiritual. Deși El era copil de 12 ani ca vârstă biologică, totuși era foarte matur din punct de vedere spiritual. Aceasta arată că în Copilul Iisus era prezent Dumnezeu Fiul. Evanghelia ne îndeamnă să folosim timpul vieții prezente în primul rând pentru creșterea în înțelepciune, care trebuie să fie mai mare decât creșterea biologică, iar în toate acestea simțim binecuvântarea harului lui Dumnezeu”, a arătat Patriarhul României.
„Vasiliada a fost modelul pentru opera filantropică creștină instituționalizată”
În continuare, Preafericirea Sa le-a vorbit credincioșilor despre viața și lucrarea misionară a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. „În primul rând, în vremea Sfântului Vasile erau foarte răspândite două erezii: erezia lui Arie care nega dumnezeirea Fiului și erezia lui Macedonie care nega dumnezeirea Duhului Sfânt. El i-a combătut pe eretici și a arătat că Dumnezeu este Tatăl, Dumnezeu este Fiul și Dumnezeu este Duhul Sfânt și că cele trei Persoane au aceeași Ființă (…). Treimea este una și nedespărțită, dar întrucât sunt trei Persoane care Se iubesc veșnic, Dumnezeul creștinilor este Dumnezeu iubire. Dacă Dumnezeu era o singură persoană, era o singurătate veșnică absolută. Sfântul Vasile cel Mare are meritul de a fi făcut pentru prima dată teologic distincția între Ființă și Persoană (…). În al doilea rând, de la Sfântul Vasile cel Mare moștenim o Liturghie, care se săvârșește și astăzi în ziua de pomenire a lui și încă de nouă ori într-un an liturgic. Ea se deosebește de Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur prin unele rugăciuni mai bogate din Liturghier. În al treilea rând, Sfântul Vasile cel Mare a fost un om milostiv. A avut o milă deosebită față de săraci, de bolnavi, de călători, de bătrâni, și așa, lângă orașul Cezareea Capadociei a mai construit un orășel format din spitale, din case pentru călători, case pentru bătrâni, școli pentru meserii, încât această lucrare a lui filantropică, izvorâtă din Evanghelie, a fost numită mai târziu „Vasiliada” și a fost modelul pentru opera filantropică sau caritabilă creștină instituționalizată, adică sub formă de instituții de binefacere”, a precizat Patriarhul Bisericii noastre.
La final, Preafericirea Sa a vorbit și despre Anul Nou civil. „A treia parte a zilei de astăzi este sărbătoarea Anului Nou civil. La Anul Nou se face bilanțul anului care a trecut și se fac proiecte, programe pentru anul în care am intrat. Noi, creștinii, să facem un bilanț al faptelor noastre, al cuvintelor și gândurilor și să ne străduim să fim mai buni, mai duhovnicești, să-L iubim mai mult pe Hristos și Biserica Sa. Făcând toate acestea, simțim că timpul vieții noastre este un timp al mântuirii”, a mai arătat Patriarhul României.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.
