Bogăţia epistolară a arhimandritului Melchisedec Dumitriu ce cuprinde gânduri expediate de la Mănăstirea Neamţ către monahi precum Nicodim şi Varlaam, destinatarii rândurilor de mai jos, este un adevărat tezaur de cuvinte, poveţe şi rânduieli născut din dorinţa cunoaşterii şi împlinirii ascultărilor monahale, slove pline de viaţă duhovnicească aşezate cu abilitate într-o formă simplă, directă, specifică rândurilor patericale.
România
Monastirea
Neamţu-Secu
Jud. Neamţu
Stăreţia
Iubiţi Părinţi: Nicodim şi Varlaam
V-am privit ca printr-o negură, nu bine definiţi şi ultima scrisoare adusă de părintele Grigore şi chiar cartea ce mi-aţi trimis, să mărturisesc sincer, m-a uluit, mi-au spulberat nişte nădejdi ce mă forţam să mi le întăresc.
Gândul de înstrăinare, unde veţi vedea că nu veţi face cine ştie ce ispravă, încăpăţinarea în unele chestiuni la care ţineţi ca fanaticii, jertfind şi duhul de bază al ascultării, le găsesc primejdioase chiar pentru idealul ce-l urmăriţi.
Mai citiţi biografiile oamenilor mari ai Bisericii şi veţi înţelege poate mai bine acel dicton: Mai bine este a asculta de Dumnezeu decât de oameni, cărui dicton pare că voiţi acum să slujiţi, forţându-l însă după judecata sfinţiilor voastre cu totul subiectivă.
E un păcat căci zilele sunt rele, seceriş este aici prea mult şi vă îmbie la lucru, dar închideţi ochii şi zburaţi cu mintea prin cele pustietăţi. Vă făgăduiesc a fi ultima oară când vă mai atrag atenţia.
Mai departe să intrăm în făgaşul banalităţilor: Mulţi ani de sfintele sărbători şi anul nou 1958. Spor să dea Dumnezeu pentru mântuire. Mila Domnului să ne însoţească în lucrările noastre.
