Asemenea mărturisitorilor creştini martirizaţi de regimul comunist, multe sfinte locaşuri de pe Valea Mostiştei au împărtăşit aceeaşi soartă. Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Gurbăneşti, Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, este unul dintre ele. „Fără (…) Iisus lumea este un imens pustiu de sare şi cenuşă“, spunea Mircea Vulcănescu, şi Gurbăneştiul părea a se-ndrepta ireversibil spre o asemenea deşertificare spirituală. Dumnezeu nu a îngăduit însă pustiirea şi chiar în acei ani de carceră le-a dăruit gurbăneştenilor Altar nou… prin mâna unui demnitar al regimului!
Am ajuns la Gurbăneşti într-o zi mohorâtă, cu vâltorile iernii pregătite de asalt în crivăţul satului. Ploua rece, tăios, ca o lamă de cuţit. Apele anemice al Mostiştei vălureau amorţite la suprafaţă, zbârcind şi mai mult obrazul îmbătrânit al râului. Cu multe secole în urmă, undeva, într-un cot de pe malul drept al apei, se înfiripa o aşezare de bordeie pe care avea să o menţioneze pe la 1550 într-un zapis Mircea Ciobanu Voievod. Satul poartă numele unui anume boier, bătrân şi orb, Guran-ban, pomenit după uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul, în timpul domniei lui Radu Mihnea, mazilit şi silit să se retragă la ocina lui din mijlocul Vlăsiei.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
