Biserica Maicii Domnului din Damasc

Catedrala Patriarhiei Antiohiei și a Întregului Orient se află în Siria, la Damasc. În limbaj popular se numește „Al Mariamia” și are hram sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Ridicată în secolul al II-lea și reconstruită de-a lungul anilor, catedrala poartă în ea istoria Bisericii și a întregii țări.

În primele secole ale creștinismului, era o biserică de mici dimensiuni. După recunoașterea religiei ortodoxe în Imperiul Roman, datorită Sfântului Împărat Constantin cel Mare, Biserica Maicii Domnului din Damasc a devenit renumită.

În anul 614 Ierusalimul a fost cucerit de persani, care au distrus bisericile din orașul sfânt. Aflând această teribilă veste, creștinii care se temeau pentru racla cu moaștele Sfântului Ioan Botezătorul din biserica din Damasc au ascuns-o într-un cufăr din lemn, cu un manuscris pe pergament în greacă, pe care l-au îngropat în podeaua catedralei. În 636, cuceritorii arabi musulmani au ocupat Damascul, intrând în cetate prin două porți: în partea de răsărit au intrat înarmați sub conducerea califului Khalid Ibn al-Walid, iar în partea de apus au intrat pașnic, după negocieri purtate cu Serghie Nazarineanul (bunicul Sfântului Ioan Damaschin), conduși de Abu Ubaiada. Cele două armate s-au reunit în apropierea Bisericii Maicii Domnului, iar soarta lăcașurilor de cult creștine era pecetluită. Bisericile din partea de răsărit a cetății, cea cucerită prin sabie, au fost transformate în moschei, iar cele din partea de vest, 15 la număr, inclusiv cea închinată Sfântului Ioan Botezătorul, au fost închise. Biserica Maicii Domnului, aflându-se la granița dintre cele două aripi ale cetății, a fost declarată proprietate a statului. În anul 706, cele 15 biserici au fost redeschise, cu excepția Bisericii Sfântului Ioan Botezătorul, pe care califul Ummayad al-Walid a hotărât să o transforme în moschee. În prezent este celebra moschee a Ummayazilor, în care se păstrează capul Sfântului Ioan Botezătorul, cinstit în Islam ca profet, cu numele Yahya. Sfintele moaște, ascunse de creștini în pardoseală în acel chivot din lemn, au fost descoperite în timpul lucrărilor de construire a moscheii. Arabii au ridicat cupola moscheii deasupra locului în care au descoperit sfintele moaște. În schimb, califul le-a oferit ortodocșilor Biserica Maicii Domnului „Al Mariamia”.

Din acel moment, Biserica Maicii Domnului „Al Mariamia” este reprezentativă pentru ortodoxia din Damasc. A fost, de-a lungul anilor, asediată și incendiată: în 950 de Ahmad ibn Tulun, în 1009 de califul fatimid al-Hakim Bi-âAmrihi, în 1260 de tătari, iar în 1401 de Timur Lenk. În 1540, creștinii damaschini au fost masacrați de către tătari, iar capetele lor au fost îngrămădite la nord de Poarta Dfouma, într-un loc numit până astăzi „Dealul căpățânilor”.

Catedrală patriarhală începând din anul 1342

În anul 1342, scaunul patriarhal a fost mutat de la Antiohia la Damasc, lăcașul devenind catedrală a Bisericii Ortodoxe a Greciei. Avea să sufere alte vicisitudini din cauza marelui cutremur de la 1759 și a masacrării creștinilor sirieni și libanezi de către druzi în 1861. Mai bine de 3.000 de creștini damaschini au murit atunci și toate bisericile din cartierul grecesc al orașului au fost distruse. Mulți creștini au fost martirizați, printre ei aflându-se și un preot din administrația Patriarhiei ortodoxe, Yousef Mâhanna (Sfântul Iosif Damaschinul), canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Antiohiei și a Întregului Orient în octombrie 1993. Patriarhul Ierotheos (1850-1885) al Antiohiei a reconstruit biserica începând din anul 1863, bucurându-se de sprijinul guvernului sirian și al Patriarhiei Ortodoxe a Rusiei, devenind una dintre cele mai frumoase biserici ale Damascului, păstrată în aceeași formă până astăzi. Ultima renovare a Catedralei Maicii Domnului din Damasc datează din anul 1953.

Ibn Jubair, geograf și pelerin care a vizitat catedrala în 1184, o descria astfel: „În interiorul orașului se află o biserică de mare importanța pentru bizantini, cunoscută ca Biserica lui Mariam (Maria). Pentru ei, bizantinii, nu există, după Biserica Învierii din Ierusalim, o biserică mai importantă decât aceasta, frumoasă în arhitectura ei. Și are o pictură minunată care impresionează mintea”.

Ansamblul Patriarhiei Antiohiei și a Întregului Orient păstrează, pe lângă catedrala închinată Adormirii Maicii Domnului, capele închinate Sfintei Mucenițe Tecla, Sfintei Mucenițe Ecaterina, Sfinților Ciprian și Iustina și Sfântului Ierarh Nicolae. (Documentar realizat de Alexandru Briciu și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 24 aprilie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Îmbătrânirea demografică în România

Sociologii şi demografii definesc îmbătrânirea demografică drept creşterea ponderii persoanelor vârstnice – de peste 65 de ani – în cadrul efectivului total al populaţiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârstă – tinerii şi adulţii,…