De puțin timp s-au încheiat lucrările de renovare și restaurare exterioară la biserica Parohiei Timișoara Iosefin, cu hramul ‘Nașterea Maicii Domnului’, una dintre capodoperele arhitecturii bisericești din oraș, o replică la scară mai mică a Catedralei ‘Sfânta Sofia’ din Constantinopol, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat.
De la târnosirea bisericii, la 8 septembrie 1936, săvârșită de Andrei Magieru, episcop al Aradului, și până în zilele noastre au fost necesare mai multe intervenții pentru întreținerea, renovarea și restaurarea acestui frumos lăcaș de cult.
Prima dintre acestea a avut loc în anul 1958, în timpul păstoririi mitropolitului Vasile al Banatului, următoarea în anul 1986 și apoi în anul 2010, prin râvna și purtarea de grijă a părintelui Ionel Popescu, parohul bisericii.
‘Lucrările de renovare și restaurare încheiate anul acesta au avut în vedere refacerea integrală a fațadei bisericii și a clopotniței, recondiționarea acoperișului, realizarea drenajului în jurul fundației, pentru eliminarea igrasiei, amenajarea și compartimentarea demisolului, unde au fost create spații pentru activități cu copiii și tinerii, un birou parohial, precum și o capelă destinată credincioșilor cu deficiențe de auz și vorbire, împodobită cu icoane realizate în tehnica mozaic.
Costurile acestor lucrări ample s-au ridicat la suma de aproximativ 200.000 de euro, majoritatea banilor provenind din donațiile credincioșilor. Strădania preoților și a credincioșilor parohiei noastre va fi răsplătită anul acesta prin binecuvântarea lăcașului de cult, cu prilejul aniversării a 75 de ani de la târnosirea lui’, a declarat părintele paroh.
Podoaba orașului martir
Biserica Parohiei Timișoara Iosefin are o concepție arhitectonică originală, fiind opera profesorului Victor Vlad de la Politehnica din Timișoara. Este clădită din cărămidă, are formă de navă cu suprafața de 2.000 mp și o capacitate de aproximativ 1.000 de credincioși. Construcția ei a fost inspirată de interiorul celebrei ‘Sfânta Sofia’ din Constantinopol, cu o cupolă centrală bizantină, înaltă de 24 metri, acoperită cu tablă, reeditând stilul tradițional mănăstiresc, cu clopotniță aparte, în profil de piramidă trunchiată, cu contraforturi și patru balcoane evazate, înaltă de 33 metri și cu acoperiș din tablă.
Pictura murală a fost executată în anii 1935-1936 de profesorul Catul Bogdan (absida altarului și în continuare) și dr. Ioachim Miloia (cupola centrală și bolta semicilindrică spre altar, precum și icoanele de pe iconostas). În anul 1958, profesorul Anastasie Demian a restaurat pictura și a mai adăugat 18 scene biblice la strane, balcoane și cor. O nouă restaurare a picturii a fost făcută între anii 1983 și 1985 de prof. Victor Jurca, care a mai adăugat 70 de scene și suprafețe compoziționale în tehnicile tempera și frescă.
Iconostasul, candelabrul și mormântul Domnului, în stilul baptisteriului de la Curtea de Argeș, au fost sculptate în lemn de tei de maestrul Ștefan Gajo. Tronurile, stranele și scaunele din biserică sunt sculptate în lemn de stejar, cu aceleași modele ca și iconostasul, de maestrul Traian Novac.
Toate acestea fac din biserică o podoabă a orașului martir; un lăcaș de rugăciune pe măsura evlaviei credincioșilor din acest cartier, ce se încadrează armonios, din punct de vedere arhitectonic, în peisajul urbanistic al orașului de pe Bega.
