Sfantul Ioan s-a nascut in 1568 in Raguza Dalmatiei din credinciosi valahi, primind la botez numele Iacob. La 15 ani intra in viata monahala in Manastirea Ohrida, unde ramane cinci ani. Merge apoi la Muntele Athos, la Manastirea Pantocrator, unde devine schimonah, cu numele Iosif. Era vestit pentru darul vindecarii si pentru viata sa aleasa, motiv pentru care a devenit egumen al Manastirii Sfantul Stefan din Adrianopol, apoi al Manastirii Cutlumus din Muntele Athos. Dupa moartea mitropolitului Timisoarei, in anul 1650, in luna iulie, Sfantul Ioan, in varsta de optzeci de ani, a fost ales mitropolit al Timisoarei. In 1653 se retrage la Manastirea Partos, trecand la cele vesnice in 1656. In anul 1956, la trei secole de la trecerea lui la cele vesnice, Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor, tot atunci moastele sale fiind mutate in Catedrala Mitropolitana din Timisoara.
Mai multe amanunte despre Sfantul Iosif cel Nou de la Partos ne-a oferit Parintele Conferentiar Doctor Ion Vicovan de la Catedra de Istorie a Bisericii Ortodoxe Romane din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Important de subliniat este faptul ca este unul dintre sfintii mai vechi ai Bisericii noastre, faptul ca a fost recunoscut ca sfant inca din timpul vietii, o conditie importanta a sfinteniei, acest lucru aflandu-l din mai multe insemnari si consemnari ale vremii. In anul 1956 a fost trecut in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. La fel de important este si faptul ca la putin timp dupa trecerea sa in randul sfintilor, doar cativa ani mai tarziu, in 1965, a fost trecut in randul sfintilor si de catre Biserica Ortodoxa Sarba, prin aceasta recunoscandu-i-se rolul deosebit pe care l-a avut in apararea Ortodoxiei si in vietuirea crestina atat in tara, cat si in afara spatiului tarii noastre.’