Biserica Ortodoxa il praznuieste maine pe binecredinciosul Imparat Iustinian cel Mare

De origine trac, Imparatul Iustinian a condus timp de 38 de ani Imperiul Bizantin, a convocat Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol si a sprijinit construirea catedralei ‘Sfanta Sofia’ din Constantinopol. Parintele Conferentiar Doctor Ioan Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’, din Iasi, ne-a oferit detalii: ‘Imparatul Iustinian, trecut in calendar cu formula ‘binecredinciosul imparat’, a fost unul dintre cei mai de seama imparati ai Imperiului Bizantin. A pastorit in perioada 527-565. Domnia lui poate fi urmarita pe mai multe planuri. As aminti cel dintai aspect: a fost mare ctitor de biserici. Cel de-al doilea aspect: a fost un mare reformator al dreptului bizantin de pana la el. Cel de-al treilea aspect: a fost un mare teolog al Bisericii universale, preocupat de linistea Bisericii, si, al patrulea aspect, ca a avut legatura prin reformele sale si cu teritoriile noastre. Cat priveste cel dintai aspect, amintim ca Imparatul Iustinian a ctitorit cateva biserici de seama, dintre care mentionam ‘Sf. Ecaterina’, de la poalele muntelui Sinai, apoi Biserica ‘San Vitale’, din Ravena. In anul 532 a inceput si in 537 a sfintit capodopera crestinatatii Biserica ‘Sf. Sofia’, din Constantinopol, transformata, in perioada stapanirii turcesti, in moschee, care poate fi vizitata si astazi, dupa cum si Biserica inchinata ‘Sf. Apostoli’. Cat priveste cel de-al doilea aspect, a fost un mare reformator, cum spuneam, al legislatiei bizantine. Dintre reformele sale amintim ‘Codex-ul’, care-i poarta numele, din anii 528-529, si ‘Digestensto Pandectae’. In al treilea rand, a fost un mare teolog, el insusi era un teolog, dar era si preocupat de treapta de invatatura a Bisericii si de pacea Bisericii. El s-a implicat direct in adaptarea formulei numite ‘theopasite’, adica unul din Sf. Treime a patimit in trup, adoptata chiar de calugarii din Schytia Mica, dupa cum a avut o contributie importanta la convocarea, apoi la desfasurarea lucrarilor celui de-al V-lea Sinod ecumenic, care a avut loc in 553, in lunile mai-iunie, sinod care a condamnat erezia lui Origen. Aici as aminti si faptul ca el a fost si un mare traitor. Charles Diehl, care scrie ‘Figuri bizantine’, dar si alti istorici, mai cu seama Procopius din Cezareea, geograful sau, care se refera la mai multe aspecte ale domniei sale, subliniaza, as spune, in primul rand, sfintenia vietii, ca era un mare postitor si un mare rugator, dupa cum si un mare iubitor al Bisericii. In al patrulea rand, si ultimul, sunt cunoscute mai multe lucrari pe care Iustinian le-a intreprins in ceea ce priveste constructiile militare si de aparare, lucru mentionat in lucrarea ‘De edificiis’, inclusiv in zona sud-dunareana, dar as sublinia, in mod deosebit, faptul ca in anul 535, printr-o novela, novelele constituind, de asemenea, o alta reforma legislativa, a pus bazele Arhiepiscopiei ‘Iustiniana Prima’, care avea in jurisdictie, printre altele, si doua orase cetati din spatiul tarii noastre de atunci, din zona Banatului. Deci, din acest punct de vedere, domnia lui este importanta prin faptul ca teritoriul romanesc, in timpul domniei sale, a reintrat sub stapanire bizantina, iar din punct de vedere bisericesc, acest spatiu a fost integrat in jurisdictia Patriarhiei Ecumenice, prin ‘Iustiniana Prima’.