Constantin Brancoveanu s-a nascut in anul 1654. Ramas orfan de tata, Constantin a fost crescut de unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, de tanar ocupand importante functii politice si administrative. A urmat la domnie voievodului Serban Cantacuzino, fiind intronizat in anul 1688 de catre Mitropolitul Teodosie al Tarii Romanesti. Constantin Brancoveanu a condus tara cu pricepere si a ajutat mult Biserica prin danii facute manastirilor din Tara Romaneasca, dar si din Moldova, Transilvania sau de la Locurile Sfinte. Cea mai cunoscuta ctitorie a lui este Manastirea Hurezi, din judetul Valcea, unde si-a pregatit si locul de vesnica odihna.
In anul 1714, dupa aproape 25 de ani de domnie, Voievodul Constantin Brancoveanu a fost chemat la Istanbul, cerandu-i-se sa se lepede de credinta crestina si sa adere la islamism. Refuzand, a fost condamnat la moarte prin taierea capului cu sabia, impreuna cu cei patru fii – Constantin, Radu, Stefan, Matei – si sfetnicul Ianache. Osemintele voievodului martir au fost aduse in tara in anul 1720 de catre doamna Maria, sotia sa, si ingropate in Biserica Sfantul Gheorghe Vechi din Bucuresti. Canonizarea oficiala a acestor sase sfinti romani a avut loc in anul 1992.
