Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas au trait in timpul imparatului roman Septimiu Sever.
Vibia Perpetua era matroana romana si facea parte dintr-o familie instarita din orasul Thuburbo Minus – azi Tebourba -, situat la peste 40 de km de Cartagina. Ea a fost arestata la varsta de 22 de ani, impreuna cu alti 2 tineri si cu Felicitas, sclava Sfintei Perpetua.
Mai multe amanunte ne-a oferit Parintele Conferentiar Dr. Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas, pomenite pe data de 1 februarie a fiecarui an, fac parte din randul celor mai vechi Sfinti ai Bisericii Crestine, din primele veacuri. In mod deosebit retinem aspectul ca viata lor si, mai cu seama, sfarsitul lor s-a pastrat intr-un act scris in limba latina, tradus in limba romana de Parintele Profesor Ioan Ramureanu. Este un Act martiric autentic din perioada de inceput a Bisericii Crestine care pune in valoare ravna, evlavia si dragostea celor dintai crestini, pe de o parte, iar pe de alta parte, sacrificiul pe care aceste sfinte l-au facut pentru Domnul nostru Iisus Hristos, marturisind neincetat adevarata credinta. Perpetua si Felicitas au fost inchise pentru credinta crestina. Desi avea un copil, Perpetua a preferat sa sufere departe de el, si in sfarsit moarte martirica, in ciuda promisiunilor facute de catre persecutori. Ele raman, asadar, un exemplu de tarie in credinta, de rabdare pana la sfarsit si de incoronare, potrivit cuvantului biblic: ‘Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui.’. Ceea ce mai retinem din Actul martiric al celor doua Sfinte Perpetua si Felicitas este si faptul ca gasim un argument foarte important in favoarea folosului Rugaciunilor celor vii pentru cei adormiti, ceea ce denota ca Biserica, dintru inceput, a practicat, ca semn al iubirii, rugaciuni si milostenii a celor vii pentru cei adormiti in Domnul si in nadejdea Invierii si a vietii vesnice.’