In Biserica Ortodoxa, astazi este Duminica a XXVII-a dupa Rusalii. In aceasta zi se face pomenirea zamislirii Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu de catre Sfanta Ana. Aceasta sarbatoare aminteste de cuvintele spuse Dreptilor si Dumnezeiestilor Parinti Ioachim si Ana de catre Sfantul Arhanghel Gavriil care a binevestit sfanta zamislire a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, dupa cum a subliniat Prea Sfintitul Galaction – Episcopul Alexandriei si Teleormanului: ‘Potrivit Traditiei, Dreptii si Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana, parintii Sfintei Fecioare Maria, erau inaintati in varsta si nu aveau copii. Pentru a avea copii, ei s-au rugat cu multa staruinta lui Dumnezeu ca sa le daruiasca un urmas, sa daruiasca Sfintei Ana roada pantecelui. Rugaciunea lor era din ce in ce mai staruitoare cu cat timpul trecea si posibilitatea de a mai avea copii, dupa legile firii, se imputina. Cu toate acestea, Dumnezeu, la timpul potrivit, a implinit aceasta rugaciune a Sfintilor, Dreptilor si Dumnezeiestilor Parinti Ioachim si Ana si le-a vestit prin Sfantul Arhanghel Gavriil ca rugaciunea lor a fost ascultata, ca Dumnezeu le va darui o prunca si aceasta va fi mare inaintea lui Dumnezeu si va avea rost in istoria mantuirii neamului omenesc. Sfintii Parinti accentueaza faptul ca zamislirea Maicii Domnului s-a facut in chip firesc, desi minune dumnezeiasca pentru ca erau sterpi amandoi parintii sai, insa zamislirea s-a facut potrivit legilor firii si nu mai presus de fire, cum a fost zamislirea Domnului nostru Iisus Hristos in pantecele Sfintei Fecioare.’
Prea Sfintitul Galaction a evidentiat de asemenea semnificatiile si invataturile care se desprind din sarbatoarea de astazi: ‘Sarbatoarea de astazi este ca o mainainte vestire a sarbatorii celei mari a Nasterii Maicii Domnului pentru ca, astazi, prin vestirea Arhanghelului Gavriil neamul omenesc primeste nadejde de mantuire, nadejde de venire in lume a Mantuitorului, fiindca prunca pe care o vor naste Sfintii Parinti Ioachim si Ana este aceea care a fost aleasa si a fost vrednica din intreg neamul omenesc sa participe si sa slujeasca impreuna cu Dumnezeu la aceasta lucrare de mantuire a neamului omenesc. Aducandu-ne aminte de aceasta praznuire astazi, adaugam aceasta invatatura sau primim acest indemn ca sa aratam si noi credinta si staruinta in rugaciunile noastre, pentru ca aceasta rabdare si aceasta staruinta in rugaciune a noastra ne va aduce de la Dumnezeu, la timpul potrivit, implinirea rugaciunilor noastre.’
