Trăitor al secolului al 18-lea, Sfântul Paisie de la Neamț este cel care a introdus isihasmul în viața de obște.
Părintele conferențiar universitar doctor Ion Vicovan, prodecan al Facultatii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Staniloae” din Iași a relatat pentru Radio TRINITAS: „În primul rând s-a remarcat printr-o vocație monahală autentică timpurie, după cei patru ani de școală pe care i-a urmat la Kiev, la celebra Academie Duhovnicească întemeiată de Mitropolitul moldovean Petru Movilă, el a intrat în monahism. Mai întâi la Mănăstirea Medvedeski, iar mai târziu va trece în Tara Românească, în zona Buzăului și Vrancei sub îndrumarea duhovnicească a Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului care îl va și tunde în monahism dându-i numele de Paisie, la Muntele Athos, devenind și Velicicovschi, adică ‹cel mare›. În al doilea rând s-a remarcat printr-o evlavie deosebită la Sfinții Părinți, așa se explică și plecarea sa la Sfântul Munte Athos, în 1746, unde va viețui vreme de 17 ani, pentru a cunoaște viața duhovnicească de acolo și mai cu seamă pentru a învăța și a putea citi și traduce pe Sfinții Părinți din limba greacă. El a întrodus Isihasmul în viața de obște, pentru că Isihasmul inițial a însemnat îndeosebi individualitate personală, prin practicarea rugăciunii lui Iisus. Pe cât posibil el a introdus în obște această practică, pentru toată lumea. Prin rânduiala slujbelor, pe care a preluat-o de la Sfântul Munte Athos, de a se sluji după Tipicul cel mare sau al Sf. Sava. Totodată, a pus un mare accent pe activitatea social-filantropică. Prin întreaga sa activitate, trăire, cunoașterea operelor și a vieții Sfinților Părinți, mărturisirea gândurilor, slujbele de noapte în special, au făcut ca acest curent să fie cunoscut cu numele de paisianism, în Moldova, dar și în Tara Românească și Rusia.”
