Sfântul Cuvios Macarie cel Mare este sărbătorit astăzi, 19 ianuarie, în Biserica Ortodoxă Română. Sfântul a fost unul dintre marii întemeietori ai vieții monahale.
„Sfântul Macarie încă din fragedă copilărie s-a dăruit Domnului pentru viața pustnicească. În tinerețe când părinții săi au insistat să se căsătorească Sfântul Macarie s-a retras în pustie și s-a rugat lui Hristos, Mirelui Bisericii să-l călăuzească pe calea cea bineplăcută Lui. În această perioadă de post și rugăciune a avut o vedenie. Un heruvim înaripat l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie de la Răsărit la Apus și zicându-i: Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi drept moștenire această pustie. Sfântul Macarie s-a făcut monah devenind ucenicul Sfântului Antonie cel Mare de la care, după trecerea la Domnul a Sfântului Antonie, a moștenit toiagul acestuia și a povățuit cetele de călugări din pustie care s-au adunat în jurul său întemeind în anul 360 Mănăstirea care îi poartă numele, fiind una dintre puținele Mănăstiri din deșertul Nitriei cu viață monahală neîntreruptă din secolul al IV-lea până astăzi”, a spus Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, după cum ne informează Radio TRINITAS.
De asemenea, Preasfinția Sa a subliniat că misiunea Sfântul Cuvios Macarie cel Mare i-a fost încredințată de Dumnezeu printr-o revelație, iar unele dintre cele mai vechi icoane ortodoxe îl înfățișează pe Sântul Macarie alături de heruvimul înaripat din vedenie. „În această icoană Sfântul Macarie își îndreaptă mâinile spre heruvimul înaripat, arătând lucrarea la care suntem chemați, atât monahii cât și credincioșii, de a aduce împreună cu puterile cerești neîncetat laudă lui Dumnezeu. Știm că heruvimii sunt aceia care perpetu îl laudă pe Dumnezeu prin cântarea: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, iar noi suntem chemați să împlinim pe pământ, în sfințenie și curăție, ceea ce ei săvârșesc veșnic în ceruri, aducând împreună cu ei neîncetat doxologie lui Dumnezeu”.
