Sfantul lacas dateaza din anul 1726, cand a fost ridicat ca paraclis voievodal de catre Ancuta-Doamna Brancoveanu. Biserica pastreaza, incepand din anul 1874, si cateva particele din moastele Sf. Mare Mucenic Mina. Cum au ajuns sfintele moaste la Biserica ‘Sf. Mare Mucenic Mina’ din Bucuresti ne-a spus parintele paroh Gheorghe Ispas: ‘In urma unei minuni din 1847, o icoana a marelui mucenic s-a intamplat la o anume Biserica Telea din Bucuresti, biserica care in acel an a ars. La aceasta biserica, apropiindu-se localnicii, jandarmeria si pompierii au stins incendiul, dar au vazut ca la catapeteasma mai atarna inca, inconjurata de flacari si jaratec, o icoana care nu ardea. Spre bucuria lor, au observat ca e vorba de icoana marelui Mucenic Mina, au dus-o la Mitropolie si in vremea aceea au hotarat sa aduca acea icoana in paraclisul voievodal al lui Ancuta Brancoveanul, respectiv in biserica noastra. S-au facut demersuri sa se aduca aici in biserica si moaste ale marelui mucenic, si s-a reusit pe la 1874, din Athos, si un mic saculet de la Manastirea Sf. Mina, din Egipt’.
De asemenea, parintele Gheorghe Ispas ne-a vorbit si despre minunea in urma careia mama Sf. Mina a decis sa-l boteze cu acest nume: ‘Sf. Mare Mucenic Mina se numeste in felul acesta in urma unei descoperiri a unei minuni. Mama sa s-a rugat cu tarie in biserica lui Dumnezeu pentru faptul ca la inceput nu avea copii. Vedea cum trec pe langa icoana Maicii Domnului femei cu copii in brate si la un moment dat a lacrimat profund, s-a intors catre icoana si a spus: ‘Maica Domnului, eu cand voi avea un prunc?’ Si atunci, Pruncul Iisus din icoana S-a intors catre Maica Sa si a rostit ‘Amin’. De aici, cu bucurie mare a plecat si la scurta vreme a nascut un prunc de parte barbateasca si i-a pus numele dupa descoperirea din icoana, Aminas, Amin, Minas, incat pana in ziua de astazi asa ni s-a explicat de ghidul de la Sf. Mina din Egipt, referitor la etimologia si numele marelui mucenic’.
