Intrată în conștiința caransebeșenilor ca Biserica ‘Sfântul Ioan’ sau ‘biserica din cimitir’, sfântul lăcaș de închinăciune se află amplasat în cimitirul vechi al orașului Caransebeș și este apărată de un zid exterior de piatră, pe locul unde în vechime erau zidurile de apărare ale cetății Caransebeșului, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat.
Biserica a fost zidită lângă vechea biserică din lemn a cimitirului, al cărei loc este indicat de o cruce monumentală numită ‘Crucea lui Răbăgia’, aflată puțin mai sus de biserica actuală, deasupra criptei protopopului Theodor Roșca. Și astăzi se vede locul unde a fost biserica cea veche, căci din dreptul bisericii de astăzi se vede terenul puțin mai ridicat, acolo fiind tinda de la biserica veche. ‘Crucea lui Răbăgia’, pomenită mai sus, a fost ridicată în locul unde a fost altarul bisericii vechi.
Biserica, ridicată în anii 1770-1780, a fost sfințită la 11 mai 1781 de către episcopul Caransebeșului și Vârșețului Vichentie Popoviciu – conform inscripției ce se află în biserică. Zugrăvirea s-a făcut ceva mai târziu, în 1787, în stil neobizantin, de către doi zugravi și un ucenic, toți cunoscuți doar după prenumele Ion. Pardoseala bisericii a fost din piatră combinată cu mozaic. Biserica a avut și trei clopote turnate în Timișoara la 1790 și 1791 și, respectiv, în Graz la 1796. În timpul incursiunii turcești din 1788, biserica a suferit grave stricăciuni ale zugrăvelii și altarului, întrucât se pare că trupele turcești au folosit biserica drept reședință de campanie în timpul operațiunilor militare. După pagubele suferite, s-au început lucrări de reparare și renovare ce s-au terminat în 18 octombrie 1808, cheltuielile fiind acoperite de către comerciantul local Manoilă Stancovici și soția acestuia, Marta. Aceste date sunt consemnate în inscripția lăcașului sfânt. În 1855 turnul s-a acoperit cu tablă de cupru, iar învelitoarea a fost înlocuită cu tinichea. O nouă reparație capitală s-a făcut bisericii în 1927 cu sprijinul arhitectului Ioan Precop și a fiului acestuia. Biserica s-a rezugrăvit pe exterior și s-a refăcut șarpanta și învelitoarea turnului de către dulgherul Dimitrie Călțun.
De asemenea, în anul 1960 picturile și zugrăveala bisericii au fost reîmprospătate de pictorul Petru Lazăr și de meșterii zugravi Dimitrie Călina și Nicolae Ambruș, iar învelitoarea de tablă a fost și ea înlocuită.
Ample lucrări în perioada recentă
Lucrări ample de renovare interioară și exterioară s-au făcut în cursul anilor 2006-2008 când, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, la interior s-a pavat biserica, s-au zugrăvit naosul și pronaosul (iconostasul și absida altarului au pictură veche), s-a schimbat mobilierul, s-a refăcut Sfântul Prestol, iar la interior biserica a fost refăcută în totalitate cu tencuială nouă și acoperiș refăcut.
Prin grija părintelui paroh Gabriel Gozman, Biserica ‘Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul’ susține și un articulat program de asistență socială, prin ajutorul pe care îl oferă bătrânilor bolnavi și lipsiți de ajutor, copiilor săraci, dar și altor categorii de persoane ce necesită îngrijire duhovnicească sau asistență socială. Cimitirul ce înconjoară biserica odihnește personalități de seamă pentru istoria orașului Caransebeș și pentru istoria întregului Banat. Aici își găsesc veșnica odihnă ierarhi, preoți și oameni dedicați Bisericii și Neamului. Dintre aceștia, amintim pe episcopii Caransebeșului: Ioan Popasu, Nicolae Popeea, Filaret Musta și Emilian Birdaș sau preoții: dr. Iosif Iuliu Olariu, dr. Cornel Corneanu, Romulus Ancușa, Isaia Suru și Andrei Ghidiu, ori personalități laice cum ar fi Ștefan Velovan, Patriciu Dragalina, Iuliu Vuia, Dimitrie Cuzma, Pavel Jumanca și generalul Traian Doda.
Încă din Antichitate teritoriul Banatului a reprezentat o adevărată prelungire geografică și culturală a civilizațiilor greco-latine la nordul Dunării. Regiunea Banatului constituia în fapt prelungirea coridoarelor culturale care se încheiau în inima și în răsăritul continentului. Așa se face că regiunea Banatului a intrat mai devreme decât alte regiuni într-un circuit european ale cărui influențe culturale sunt vizibile și astăzi.
Caransebeșul, situat în partea muntoasă a Banatului, are și el o istorie veche, ca și cea a regiunii pe care o reprezintă. Majoritatea istoricilor sunt de acord că numele orașului s-a format prin alăturarea numelor Căran și Sebeș. Căranul este o localitate ce a existat nu departe de actualul Caransebeș până în secolul al XVII-lea și Sebeșul este numele unuia din râurile care străbate orașul (celălalt fiind râul Timiș).
