Necesitatea Botezului pentru mântuire a fost ideea principală a doctrinei Sfântului Ciprian al Cartaginei, atât în ceea ce privește administrarea acestei Sfinte Taine celor aflați în patul durerii, cât și în cazul pedobaptismului și al botezării lapsilor.
Păstorirea episcopului Ciprian în Cartagina a coincis cu unele dintre cele mai mari controverse ale secolului al III-lea: botezarea copiilor, botezul administrat de eretici sau schismatici și botezul celor aflați în patul de suferință. Iată cum este descrisă viața Bisericii africane din acea perioadă în volumul al III-lea al colecției Părinți și Scriitori Bisericești: colegiul episcopal din Africa, ‘alcătuit până la sfârșit din 100 de episcopi, reprezenta o putere mare centralizatoare, care a crescut pe măsură ce numărul său se diminua prin moartea martirică a celor ce o formau și care s-a desăvârșit ca autoritate unificatoare în scurtul răstimp de mai puțin de o decadă (249-258), grație influenței și activității extraordinare a celui ce era numit în chiar actul martiric papa Cyprianus„.
Este, așadar, perioada domniei împăraților Deciu (249-251) și Valerian (253-260), doi dintre cei mai aspri persecutori ai creștinilor. În urma acestei prigoane, s-a născut problema reprimirii ‘lapsilor’ (cei căzuți, n.r.), privită diferit în Bisericile locale: la Roma, Alexandria și în Palestina îi reprimeau fără să-i reboteze, în timp ce Africa latină, Antiohia, Capadocia și Cilicia cereau rebotezarea creștinilor apostaziați în timpul persecuției.
Ceremonial
Ritualul prebaptismal conținea o rugăciune de sfințire a apei: ‘Dacă acceptăm că apa curăță, prin spălarea baptismală, păcatele oamenilor ce se botează, atunci este esențial ca apa să fie mai întâi curățată și sfințită de un episcop’ (Sf. Ciprian, Epistole, 70, apud Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 349). Exista un ritual prebaptismal de lepădare, însă Sfântul Ciprian nu oferă formula exactă, amintind doar că ‘am renunțat la lume atunci când ne-am botezat’ sau ‘am renunțat la diavol și la lume’.
Mărturisirea de credință îmbrăca forma unui răspuns la o serie de întrebări. Putem deduce practica administrării Sfintei Taine a Botezului prin întreită cufundare din mărturisirea credinței ca răspuns la cele trei întrebări.
Deși nu la fel de detaliat precum celălalt autor creștin de limbă latină, Tertulian, Sfântul Ciprian vorbește despre un ritual postbaptismal ce conținea mirungere, punerea mâinilor și însemnarea cu semnul sfintei cruci, de obicei pe frunte (cf. Tradiția Apostolică 21, 21-23). ‘O persoană care este botezată trebuie, de asemenea, să fie unsă pentru ca, prin primirea mirului șchrismaț, sau a ungerii șunctioț, să devină unsul lui Dumnezeu și să primească harul lui Hristos’ (Epistole, 70, apud Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 353). În continuare, adaugă că mirul cu care cei botezați sunt unși a fost sfințit printr-o rugăciune de mulțumire rostită deasupra altarului, asemenea elementelor euharistice.
Botezarea celor aflați în patul de suferință
Sfântul Ciprian al Cartaginei apără, în cazul celor țintuiți la pat de boală, administrarea botezului prin stropire, ca situație excepțională. Într-o epistolă trimisă unui episcop cu numele Magnus, care îl întreba despre validitatea Botezului administrat în acest caz, răspunde: ‘M-ai întrebat, de asemenea, ce cred despre cei ce obțin harul lui Dumnezeu în boală și suferință, dacă sunt reprezentanți legitimi ai creștinilor, pentru că nu sunt spălați în apa mântuitoare, ci apa a fost turnată asupra lor. ș…ț Judecata mea este următoarea: Binecuvântările divine nu pot fi, sub nici o formă, mutilate și slăbite… Spălarea petelor păcatelor este diferită de spălarea printr-o baie obișnuită. În ceea ce privește tainele mântuitoare, când necesitatea constrânge și Dumnezeu oferă mila Sa, un rezumat șcompendiaț poate conferi întregul beneficiu asupra credincioșilor’.
Doctrina Botezului
Botezul creștin era superior botezului iudaic, Sfântul Ciprian notând că „vechiul botez (iudaic, n.r.) ar trebui să înceteze, și unul nou ar trebui să înceapă”.
Efectele Sfintei Taine a Botezului asupra primitorului, în viziunea Sfântului Ciprian al Cartaginei, se regăsesc în lucrarea ‘Către Donatus’: ‘După ce cu apa renăscătoare mi-am spălat petele din trecut și-n inima curățită de păcate a pătruns lumina purificatoare, după ce cu ajutorul Duhului Sfânt a doua naștere m-a transformat într-un om nou, ca prin minune mi se părea că deodată îndoielile mi se spulberă, cele închise se deschid, cele întunecate se luminează, ceea ce înainte mi se părea greu devine ușor, socoteam că pot înfăptui ceea ce este imposibil. Era astfel ușor de recunoscut că tot ce aveam trupesc și supus greșelilor venea din lumea pământească și că a început a aparține lui Dumnezeu ceea ce era de acum însuflețit de Duhul Sfânt’ (Sf. Ciprian, Către Donatus IV, în PSB vol. III, p. 417).
O nouă viață prin Botez
Iertarea păcatelor prin administrarea Botezului este pusă în legătură cu harul Duhului Sfânt: ‘Acum, prin Botez primim fiecare iertarea păcatelor; și Domnul mărturisește în Evanghelia Sa șIoan 20, 21-22ț că păcatele pot fi iertate numai celor care au primit Duhul Sfânt’. Și numai cei ce au primit Botezul în Biserica adevărată pot ‘primi iertarea păcatelor, să fie sfințiți și să devină temple ale lui Dumnezeu’. Sfințirea și purificarea prin Botez înseamnă o nouă viață: ‘Toți cei care ajung la baia divină șlavacrumț prin sfințirea botezului leapădă vechiul om prin harul băii mântuitoare și, reînnoiți prin Duhul Sfânt din murdăria vechii molipsiri, sunt purificați de a doua naștere’.
Apa, ca materie a tainei, nu sfințește prin sine, ci prin prezența Duhului Sfânt: ‘Suntem născuți în Hristos prin apele restaurării… Apa prin sine nu poate curăța păcate și sfinți un om, decât dacă posedă Duhul Sfânt, ș…ț pentru că nu poate exista botez fără Duhul’ (Epistole, 74, apud Everett Ferguson, Baptism in the Early Church, p. 359).
Această Sfântă Taină alungă diavolul: ‘Prin botez, diavolul este alungat prin credința celui ce crede, dar se întoarce atunci când credința se clatină’. Spiritele rele nu mai pot rămâne într-o persoană ‘botezată și sfințită, în care Duhul Sfânt începe să locuiască’. Botezul, deoarece asigură iertarea păcatelor, stinge focul Gheenei și salvează de la moarte.
Botezul sângelui
El însuși episcop în timpul persecuțiilor și primitor al cununei muceniciei, Sfântul Ciprian mărturisea vrednicia ‘botezului sângelui’: catehumenii care ‘primesc credința și adevărul Bisericii’ și sunt martirizați ‘nu sunt privați de sfințirea botezului în măsura în care sunt botezați cu cel mai mare și mai slăvit botez dintre toate, cel al sângelui’.
Pentru viața de după Botez a credincioșilor, Sfântul Ciprian prezintă milostenia și faptele de dreptate drept cale de a primi iertarea păcatelor postbaptismale. Devenind copii ai lui Dumnezeu, creștinii trebuie să se comporte în consecință, pregătindu-se pentru viața cea nouă, care va urma.
(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 20 aprilie 2011)
