Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns în săptămâna a V-a din Postul Mare, când, în această seară, în Bisericile noastre Ortodoxe, vom citi în cadrul Deniei, integral, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul și vom asculta cu luare aminte pilda bucuriei pocăinței izvorâtă din lectura vieții Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este o rugăciune de pocăință izvorâtă din bucuria duhovnicească a pocăinței pe care au cunoscut-o oamenii ajunși la sfințenie prin gustare din plinătatea ei, de la Adam și până la sublimul model de postire și pocăință al Sfintei Maria Egipteanca. Acest canon ne poartă prin istoria mântuirii neamului omenesc, arătându-ne de fapt că prin rugăciune și pocăință ne mântuim în numele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bucuria pocăinței izvorâtă din viața pilduitoare a Sfintei Maria Egipteanca devine pentru tânărul de astăzi, în special, și pentru toți oamenii, în general, o paradigmă a pocăinței, a rugăciunii și a postirii într-o lume plină de tentații izvorâte, mai ales, din păcatul desfrânării. Astfel, avem în fața noastră o călăuză prin lumea ispitelor, în bucuria pocăinței pe care o simțim din sfârșitul plin de sfințenie al vieții Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Nu mai putem folosi argumente de tipul ‘astăzi sunt alte timpuri’, ‘atunci oamenii erau mai credincioși’, ‘lumea este altfel astăzi’, deoarece la toate acestea răspunsul este simplu și îl găsim în gândirea populară: ‘Lumea este la fel, cu bunele și cu relele ei de la început și până astăzi’. În ceea ce privește dorința noastră de desăvârșire, aceasta nu se condiționează de mediul și timpul în care trăim, ci în primul rând de dorința noastră de a ne mântui.
De aceea, cred că astăzi, în această după-amiază, spre seară, ar trebui să ne facem timp și să lăsăm tumultul nostru cotidian, să mergem în biserică și să ne rugăm prin cuvintele Sfântului Andrei Criteanul cu marele său canon de pocăință, să ne împrospătăm duhovnicește din pilda vieții Sfintei Maria Egipteanca, în bucuria pocăinței, apoi să ne învrednicească Dumnezeu ducând urcușul postului până la capăt de bucuria Învierii ca o răsplată a bucuriei pocăinței, care este Postul Mare. (Editorial realizat de Pr. Ciprian Apetrei și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 aprilie 2011)
