Pocăința, Mărturisirea sau Spovedania este Taina regenerării noastre sufletești. Ea este necesară fiecărui credincios pentru ridicarea din noroiul păcatelor. Împreună cu Taina Sfintei Împărtășanii, aceste două Taine contribuie la „învierea sufletului din moartea spirituală”, așa cum sublinia Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântarea de deschidere a lucrărilor Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară cu preoții și diaconii din București și Ilfov (vezi „Ziarul Lumina”, nr. 117 (2818), anul X, din 27 mai 2014, p. 5).
Dacă Spovedania este necesară și putem spune chiar obligatorie pentru orice bun creștin, ea este tot atât de necesară și pentru slujitorii Bisericii, preoți și diaconi, și cu atât mai mult pentru candidații la preoție. Ideea că slujitorii Bisericii sunt scutiți de Spovedanie și că citirea canonului de rugăciune dinainte de împărtășire ori a rugăciunilor din cuprinsul Sfintei Liturghii este suficientă pentru iertarea păcatelor lor este greșită. Căci Povățuirile din Liturghier ne arată că și preotul trebuie să se spovedească și să nu slujească dacă a săvârșit păcate și dacă nu se spovedește sau, dacă nu a avut timp, să o facă după aceea. Așa încât fiecare preot trebuie să aibă un duhovnic, pe care să-l cerceteze când este nevoie (vezi pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, „Este necesară și folositoare Spovedania pentru clerici?”, în Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. I, Editura Trinitas, București, ediția a II-a, 2014, pp. 476-482).
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
