Păstrarea, promovarea și transmiterea generațiilor de azi și a celor viitoare a patrimoniului cultural scris românesc reprezintă o datorie de neam. De curând, tezaurul inestimabil al culturii scrise românești este păstrat în cele mai bune condiții într-o nouă casă, modernă, așezată sub ocrotirea spirituală a Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, monah bibliotecar cu viață aleasă. Despre noul sediu, despre misiunea unei biblioteci naționale și despre importanța culturii unui neam am stat de vorbă cu doamna conf. dr. univ. Elena Tîrziman, directorul Bibliotecii Naționale a României.
Descrieți în câteva cuvinte procesul dificil care a dus la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale. Ce înseamnă în cifre noul sediu al Bibliotecii Naționale a României?
Luni, 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe, am marcat deschiderea către public a noului sediu al Bibliotecii Naționale a României. A fost un moment așteptat mai bine de 50 de ani. Începând cu 1955, când s-a reînființat Biblioteca Națională a României, primul deziderat a fost de a avea o clădire cu destinație specială pentru funcțiile și atribuțiile unei biblioteci naționale. În anii â60 s-au făcut mai multe studii rezultând o temă de proiectare, în anul 1971, iar până la jumătatea anilor â80 a fost proiectată, reproiectată, reevaluată schița arhitecturală pentru această bibliotecă. Proiectul a fost aprobat, iar execuția a început în 1986. După Revoluția din 1989, investiția a fost parțial abandonată. În 2006-2007 s-a reluat proiectarea într-o altă viziune asupra acestei clădiri. La începutul anului 2009 s-a semnat contractul de execuție, iar finanțarea de la Banca Mondială a făcut ca demersurile să fie foarte riguroase. S-a marcat finalizarea construcției în 15 decembrie 2011 și atunci a început drumul de la clădire la bibliotecă și astfel am ajuns la acest moment mult-așteptat.
Această clădire are 12 ha suprafață desfășurată, 12 etaje, fiecare etaj având 1 ha. Această suprafață este repartizată în spații tehnice. În subsol și demisol avem zone de depozite, tipografie, zonele de legătorie, atelierele tehnice. Practic, la demisol avem o uzină. Parterul este un spațiu deschis și cu destinații multifuncționale, destinații culturale, zone expoziționale, spații deschise pentru ateliere creative. Spațiul de bibliotecă propriu-zisă, bibliotecă clasică, începe din zona de mezanin, unde se află zonele de cataloage și tot aici este proiectat spațiul pentru ludotecă. Cele 14 săli de lectură încep de la etajul 1. Sunt săli profesionale cu 30 de locuri, dar avem și săli tematice până în 80-100 de locuri. În concluzie, am putea spune că cititorii noștri, vizitatorii noștri pot deschide în această bibliotecă aproape 800 de uși.
Care este misiunea unei biblioteci naționale și în special a acestei instituții pe care o conduceți?
În mentalul colectiv există confuzia între bibliotecă națională și bibliotecă publică. Orizontul de așteptare este către o bibliotecă publică, dar vreau să precizez foarte clar că o bibliotecă națională este o instituție unică la nivelul unei țări, iar rolul ei este de a constitui, prezerva, prelucra, valorifica și păstra pentru generațiile viitoare tot ceea ce a creat intelectual și a așezat în formă scrisă un popor. Lucrul acesta îl face Biblioteca Națională a României pentru neamul românesc. Prin urmare, Biblioteca Națională are rol patrimonial, păstrând pentru generațiile ce urmează referențialul moștenirii culturale scrise. În proporție de 80-85%, misiunea principală a unei biblioteci naționale este misiunea patrimonială ce se regăsește în anumite funcții. Avem funcția de anunțare a intențiilor de publicare de către editori prin serviciile atribuite de numărul unic ISSN, ISBN, CIP, apoi avem funcția de depozit legat, știind că lucrările editate trebuie să rămână martori pentru lucrările științifice și pentru toate generațiile următoare. Astfel se elaborează bibliografiile naționale care sunt instrumentele de lucru prin care în statisticile internaționale se consemnează ce a produs intelectual un popor, cantitativ și calitativ pe domenii, aceasta fiind și o componentă prin care o bibliotecă națională este complementară celorlalte biblioteci din sistem. Biblioteca Națională dezvoltă de asemenea proiecte naționale și, mai mult decât atât, are reprezentativitate către spațiul internațional, este interfața, ambasadorul culturii scrise a unei țări.
Misiunea Bibliotecii Naționale este în special aceea de a contribui semnificativ la identitatea culturală și spirituală a poporului român.
Ce perspectivă asupra culturii aveți dumneavoastră, ca director al acestei biblioteci ?
Trebuie să ne îndeplinim foarte responsabil misiunea pe care o avem pentru ca poporul român să fie vizibil în întreg spațiul internațional prin ceea ce a creat, prin elementele sale reprezentative.
Acum avem o clădire nouă și modernă, o clădire fotogenică spațioasă, ce ne ajută să transmitem mai ușor mesajul despre ceea ce înseamnă o bibliotecă națională modernă, adică funcții și servicii actuale. A fi om al culturii vremii înseamnă să fii mereu în pas cu noutatea, înseamnă document pe suport tradițional, dar și document pe suport electronic, înseamnă documente digitizate oferite publicului, precum și multe alte proiecte multiculturale prin care să arătăm că la început a fost cuvântul, iar de la cuvânt au derivat alte forme de manifestare, de expresie artistică. Vă asigur că prin tot ceea ce avem acum la nivelul clădirii, dar și al colecțiilor, precum și din perspectiva recunoașterii de către comunitatea internațională suntem, cum ar spune bătrânii noștri, ‘în rând cu lumea’, suntem în primele 10-12 biblioteci din lume.
Cât credeți că mai reușește cartea, slova tipărită, să se mai impună astăzi în fața provocărilor noii tehnologii din categoria gadget, e-book etc.?
Mie îmi place să spun că autorii Antichității s-au citit pe papirus, s-au citit pe pergament, s-au citit pe hârtie, iar astăzi se citesc și pe suport electronic. Avem o împărțire între suport și informație. Trăim acum o etapă în care suntem asaltați de schimbarea suportului informațional. Este momentul în care considerăm că e critic suportul tipărit. Noile tehnologii oferă facilități de lectură și nu ne mai țin legați de o instituție, de un loc. De asemenea, merită subliniat faptul că informația pe care o găsim gratuit este informația de lectură, informația ușoară, dar ca oameni dornici de informare avem nevoie de ambele tipuri de informație. Pe de altă parte, lectura cărților tipărite creează altă stare, îți oferă acea intimitate între tine și text. În momentul în care apare o tehnologie, mare parte din acea atmosferă se disipează, iar ideea de a înlocui total cartea cu filmul sau cu altă formă electronică de prezentare este chiar periculoasă pentru că rolul principal al lecturii este de a activa anumite structuri cognitive, de a declanșa anumite procese interioare prin care tu participi ca și coautor la textul respectiv. De asemenea, cărțile medievale, cărțile primelor veacuri erau sacre dincolo de sacralitatea pe care o dădea dimensiunea lor spirituală și prin faptul că se realizau foarte greu, cu foarte mare jertfă. Era un respect deosebit pentru cuvântul scris. Cu timpul, cartea s-a ieftinit din punct de vedere al materialului, dar din păcate s-a ieftinit și din punct de vedere al conținutului, iar acum trăim o vădită epocă a superficialității. Copiii timpului nostru de exemplu au toate mijloacele, au accesul facil la informație, dar nu mai citesc foarte mult. Asta pentru că accentul cade pe tehnologie și nu pe informație. Noi trebuie să mutăm accentul pe informație și pe caracterul formativ al informației. Cu toate acestea, nu cred că trebuie să excludem avantajul noilor tehnologii, care facilitează foarte mult comunicarea. Nu trebuie să ignorăm, dar nici să absolutizăm nici o formă informațională.
Vorbiți-ne despre colecțiile cele mai importante din patrimoniul acestei biblioteci.
Depozitul legal al Bibliotecii Naționale este referențialul culturii române tipărite. Colecțiile bibliotecii cuprind circa 9.000.000 de unități bibliografice cu caracter enciclopedic. Serviciul Colecții Speciale este structurat conform conținutului specific al fiecărei colecții, pe șapte compartimente distincte, astfel: Bibliofilie, Manuscrise, Arhiva istorică, Periodice românești vechi, Stampe, Fotografii, Cartografie. Acestora li se adaugă Compartimentul audio-video, care are o colecție de tipărituri muzicale, de înregistrări pe suporturi diverse, de la discuri de patefon până la CD-uri și DVD-uri.
Avem colecții speciale depozitate aici, în București, precum și în fondurile de documente ale filialei Batthyaneum din Alba Iulia. La filiala Batthyaneum avem o colecție de 660 de Biblii, precum și cel mai vechi codice medieval occidental anluminat din România. Este un fragment de evangheliar latin, scris pe pergament și pictat cu cerneală de aur și culori vegetale, în scriptoriul școlii de curte (Schola Palatina) de la Aachen (Aix la Chapelle), în anul 810, la comanda lui Carol cel Mare. Codex Aureus sau Das Lorscher Evangeliar. I. Theil / Evangheliarul de la Lorsch.Partea I./, cum este recunoscut manuscrisul în literatura de specialitate din Occident, sintetizează într-o manieră superlativă performanțele caligrafice și artistice ale Renașterii carolingiene.
În București se află un fond arhivistic foarte bogat în care avem acte domnești, aproximativ 800 de hrisoave. Colecția de manuscrise din cadrul Bibliotecii Naționale a României se constituie din aproape 40.000 de unități biblioteconomice. Foarte numeroase sunt textele religioase vechi, cel mai timpuriu fiind un evangheliar de secol XIII, multe dintre ele scrise cu alfabet chirilic, dar și manuscrise religioase copiate relativ recent, precum ‘Canonul cel Mare’, scris de mâna lui Picu Pătruț, împodobit cu frumoase desene care dovedesc o credință naivă, dar sinceră. Fondul cuprinde manuscrise în limba greacă, mai ales de muzică psaltică, și manuscrise în limba latină, în limbile arabă și turcă, deosebit fiind un manuscris oriental de secol XIX, găsit în timpul Războiului de Independență.
Avem, de asemenea, fondul de carte străină, avem fondul de arhivă istorică, ce structurează în fondurile sale un bogat material documentar provenind din colecțiile fostelor fundații și așezăminte culturale ‘Mihail Kogălniceanu’, ‘Ion I. C. Brătianu’ și ‘Al. Saint-Georges’, avem fond de fotografie, stampe, cartografie, precum și un important fond de periodice românești vechi.
(Interviu publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 4 mai 2012)
