Cercurile pastoral-misionare ale Protoieriei III Capitală s-au desfășurat, în perioada 26-28 noiembrie 2012, la Centrul social-cultural „Înălțarea Sfintei Cruci” de la Mănăstirea Caraiman – Bușteni, sub directa coordonare a Părintelui Protoiereu Dinu Pompiliu. Ele au fost precedate de oficierea Sfintei Liturghii de către un sobor de preoți.
După cum a precizat Părintele Dinu Pompiliu, Protopopul Protoieriei III Capitală, tema „Relevanța dogmei în societatea contemporană” a fost susținută de Părintele profesor Sterea Tache, care în discursul său a evidențiat cauzele care au generat crizele contemporane, precizând faptul că explicarea acestor crize nu este dependentă de factorul economic, așa cum se crede îndeobște, ci de criza spirituală profundă care tulbură omul contemporan.
Această criză spirituală contemporană are efecte paradoxale. Pe de o parte, omul a ajuns în situația de a stăpâni aproape totul, dar nu se mai poate stăpâni pe sine însuși, fiind asaltat din toate părțile de forțe demonice deformante și profund inumane, astfel a ajuns în situația nefirească de a crede și a susține ca bine ceea ce nu este bine, ca adevăr minciuna, ca firesc, nefirescul și ca frumos, urâtul.
Autonomia greșit înțeleasă l-a transformat pe om într-un om fără Dumnezeu și fără rădăcini, etern fluctuant, dispus continuu la compromisuri care nu vatămă doar pe alții și creația, ci și pe el însuși.
Soluția ieșirii din criză, din perspectivă teologică, nu se află nici în economic, nici în politic și în cultură, ci în dogmă. Dogma nu este un adevăr teoretic și nici nu definește doar viața biologică, ci este viață din belșug, adică asociază biologicul cu prezența și lucrarea lui Dumnezeu.
Aceste idei sunt aplicate și explicate prin raportare la câteva dogme ale Bisericii: dogma antropologică, dogma cosmologică, dogma ecleziologică și cea eshatologică.
Rezumând conținutul discursului, aceste dogme afirmă și susțin prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume. Această prezență face posibil progresul în toate sectoarele vieții, cu apogeul firesc în cerul nou și în pământul nou. Dacă autonomia a provocat tragediile prezentate în textul prelegerii, teonomia este soluția singură pentru vindecarea unor răni care par în afara ei, nevindecabile.
Prin credință, dogma e fidelă revelației realizată în trecut, prin nădejde e deschisă viitorului, iar prin dragoste cultivă comuniunea cu Dumnezeu si cu semenii. Prin aceste trei însușiri teologia este tradițională și în același timp contemporană și profetic-eshatologică. Ea e fidelă trecutului, dar nu e închisă în trecut, e fidelă omenirii de azi dar are privirea deschisă dincolo de faza ei actuală.
Ținând cont de toate aceste date, preoții trebuie să ajute credincioșii să redescopere importanța dogmei în propria lor viață și în viața lumii în care trăim.
Cu ocazia acestor cercuri pastorale, au luat cuvântul Preotul Ionel Chințoiu și Părintele diacon Vlad Alexandru Mândru, vorbind despre activitatea didactică a preotului și despre formarea lui intelectuală și spirituală.
