În Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinților, 15 iunie 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în cadrul comunității dreptmăritorilor creștini din parohia Beiuș IV, Protopopiatul Beiuș, săvârșind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în paraclisul provizoriu amenajat pentru slujire, situat în vecinătatea noii bisericii parohiale cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Acoperământul Maicii Domnului”, aflată în construcție, după cum ne-a precizat Pr. Marian Popa.
În cadrul Sfintei Liturghii, după momentul citirii pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a rostit o predică deosebit de bogată în conținut, în care a ținut să sublinieze importanța prăznuirii în această Duminică a tuturor sfinților, din toate timpurile și din toate locurile, între care sunt și foarte mulți strămoși ai noștri:
„Sfânta Biserică Ortodoxă, de la o margine până la cealaltă a pământului sărbătorește astăzi, în cea dintâi Duminică după praznicul Cincizecimii, al Pogorârii Duhului Sfânt sau al Rusaliilor, pe Toți Sfinții, știuți și neștiuți, mulțimea sfinților ale căror nume sunt cuprinse în calendarele și sinaxarele Bisericii, dar și mulțimea fără număr a celor care s-au mântuit și au devenit sfinți în Împărăția Cerurilor fără ca noi să le știm numele, pentru că Dumnezeu nu uită pe nimeni și, mai ales, nu-i uită pe Sfinții Săi, care mult au pătimit pe pământ.”
„Dumnezeu-Tatăl L-a trimis pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, în lume ca să mântuiască prin El lumea. Dumnezeu-Fiul a murit pe Cruce, a înviat și S-a înălțat la ceruri, de unde L-a trimis pe Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, și Care a venit în chip de limbi de foc peste Sfinții Apostoli, întemeind Biserica. Atunci s-au botezat primele mii de creștini, iar după ei mulți alții au intrat, rând pe rând, generație după generație, în marea familie sfântă a Bisericii. Toți cei care s-au mântuit au devenit sfinți, dar la sfințenie suntem chemați toți cei care suntem botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.”
„Este cât se poate de firesc ca, în prima Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, să fie prăznuiți Toți Sfinții, pentru că sfinții sunt rodul cel mai de preț al Bisericii, rezultatul lucrării Duhului Sfânt în Biserică, roada cea mai vizibilă, cea mai cunoscută și de netăgăduit, sfințenia umană, lucrată în Biserică prin harul Duhului Sfânt. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să mântuiască lumea dinăuntru, și nu din afară, căci Și-a luat trup omenesc, ca și al nostru, pe care l-a îndumnezeit. La fel ne cheamă Domnul Iisus Hristos și pe noi, prin lucrarea Duhului Sfânt, să ne îndumnezeim, să ne transformăm în sfinți, devenind din oameni de carne, oameni ai duhului, născuți din nou din apă și din Duh, prin Taina Sfântului Botez și, împodobiți fiind cu virtuțile, să ajungem, apoi, la sfințenie, așa cum vrea Dumnezeu.”
„A merge, însă, pe calea sfințeniei nu este ușor, căci ceea ce este în comun tuturor sfinților este crucea, pe care fiecare și-a luat-o, și-a asumat-o, și-a purtat-o cu demnitate în viața sa, murind fie de moarte martirică, la fel ca majoritatea Sfinților Apostoli și a cohortelor de martiri ai Bisericii, sau prin martiriul lent, de zi cu zi, al cuvioșilor, pustnicilor și dreptcredincioșilor creștini care, prin multe încercări și suferințe, și-au mântuit sufletele lor, ajungând, astfel, cetățeni în Împărăția Cerurilor. Suferința, necazurile lumii acesteia, crucea, jertfa, sacrificiul sunt tot atâtea cuvinte prin care desemnăm un singur factor comun pentru toți sfinții lui Dumnezeu. Au avut suferințe pe pământ pentru că au avut curajul mărturisirii, curajul de a-L mărturisi pe Cel Care, din dragoste pentru noi, a murit pe Cruce, dăruindu-ne Crucea Sa ca armă împotriva tuturor duhurilor necurate, a păcatelor și a patimilor, a egoismului nostru.”
„Sfințenia, prin urmare, este un act de multă iubire jertfelnică, un act de dăruire totală. Pe de o parte, Dumnezeu Unul Sfântul, Unul Domn Iisus Hristos, ni Se dăruiește nouă, Se jertfește pentru noi, moare pe Cruce, pentru a omorî, odată pentru totdeauna, păcatele omenirii. Pe de altă parte, ne invită pe noi să ne luăm crucea cu curaj, dacă vrem să Îi urmăm Lui, să ne lepădăm de toate cele rele dinlăuntrul nostru, de egoismul nostru, așa cum am auzit în fragmentul scripturistic de astăzi prin cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care îi invită pe cei care vor să Îl urmeze să lase țarini, case, familie chiar, pentru El și pentru Evanghelie. Este o invitație pentru renunțarea la egoismul nostru, deoarece a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe părinții trupești, înseamnă că, atunci când ești pus la încercare, să alegi între a rămâne în viață, împreună cu părinții, și a te lepăda de Hristos, de credința creștină, sau să alegi să mărturisești până la capăt, cu prețul vieții, credința în Mântuitorul Hristos Iisus, alegi credința.”
„Vă felicităm cinstiți părinți și iubiți credincioși ai acestei parohii din municipiul Beiuș, împreună cu onoratele oficialități locale, pentru că ați purces la drumul greu al mărturisirii, ridicând aici o biserică în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Și știți cu toții, mai ales cei implicați direct în zidirea sfântului locaș, câte necazuri, câte greutăți, câte ispite, câte piedici, câte obstacole se ridică, pentru că duhurile necurate nu pot suporta atunci când se construiește o nouă biserică, spital al mântuirii, unde oamenii vin să se vindece de durerile sufletești și chiar de neputințele trupești, unde vin să se mântuiască, să scape de patimi, să se lumineze cu lumina lui Hristos și să ajungă la îndumnezeirea cea după har, adică să intre în cetele sfinților.”
Părintele Ioan Nat Balint, Protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, a rostit un cuvânt de bun venit adresat Ierarhului, în care a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie pentru dragostea și grija neobosită arătată față de toate parohiile din cuprinsul Protopopiatului Beiuș, subliniind importanța construirii noii biserici.
Părintele paroh Dorel Varga și Părintele Cosmin Tripon, preot coslujitor, în cuvântările ținute au prezentat etapele construirii noului sfânt locaș, care în doar patru ani au ajuns la cupolă, a cărui piatră de temelie a fost sfințită de către Preasfințitul Părinte Sofronie în urmă cu patru ani de zile, la 20 iunie 2010, adresând mulțumiri Chiriarhului pentru încrederea acordată în vederea zidirii bisericii dar și pentru oferirea modelului după care s-a ridicat aceasta, respectiv biserica Mănăstirii Samurcășești din Arhiepiscopia Bucureștilor.
La final, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit un cuvânt ocazional în care a arătat frumoasa lucrare ctitoricească ce se desfășoară în Eparhia Oradiei, un număr de 54 de biserici noi aflându-se în diferite faze de construcție, și a felicitat pe cei doi preoți și pe bunii credincioși de la parohia Beiuș IV pentru curajul de a purcede la construirea noii biserici, dar și pentru rodnicele lucrări efectuate până în prezent. De asemenea, Chiriarhul a subliniat frumoasa colaborare dintre autoritățile locale și noua parohie, adresând îndemnul ca lucrările de construcție să fie continuate în același ritm, și pe mai departe, până la finalizarea acestora.
După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei, împreună cu oficialitățile locale și centrale prezente la slujbă, a vizitat șantierul noii biserici parohiale dar și biserica aflată în construcție din incinta spitalului vechi din Beiuș, aflat vecinătate, cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului” și „Sfântul Mare Mucenic Haralambie”.
